Oui mon president!

Trăiască prietenia între rachete!

Nuuu, că n-am abandonat blogul, deși unii deja se bucurau că tac. Și dacă tot nu l-am abandonat și n-am nici facebook, am zis să mai scriu și eu vreo două vorbe, poate reușesc să-i enervez și mai tare pe imbecilii care iși imaginează că mă intimidează să tac. Așadar, mult așteptatele legi ale justiției au izvorât din puțul gândirii unui șmecher de clasă superioară, profesor universitar și rector de renume. Tudorel Toader pe numele său a aruncat năvodul urmând ca împreună cu alții să-l scoată plin de știuci tâmpe, care s-au aruncat în plasă păcălite fiind de duhoarea de carne putredă. Deja urlă toate asociațiile profesionale că legile sunt staliniste, că se încalecă democrația și câte și mai câte dar degeaba, rezultatul va fi același. Legile vor fi votate în Parlament și vor produce efecte, fie că vor rămâne în forma actuală fie că vor suferi modificări (care vor fi tot în avantajul disperaților). Știți cum îl văd eu pe Tudorel Toader ăsta? Îl văd ca pe un om tobă de carte în materie de drept dar care s-a vândut Satanei fără să clipească, un individ lipsit total de moralitatea pe care o clamează și pe care ar trebui să o apere. Cine se pricepe măcar puțin la comunicare poate să observe ușor talentul fără pereche al lui Toader în a se eschiva de la răspunsul sincer. E dat dracului, ce mai încoace-încolo.

La partide situația este neschimbată. Avem un PNL care din când în când latră ca Grivei la lună și un PSD care pustiește ogoarele. Primul cu un nou președinte învechit și pe alocuri hilar iar al doilea cu aceeași mustață și cu un premier necontrolabil. Care stă mai bine? Vă las pe dvs. să răspundeți. Pe mine m-au lămurit amândouă. Dincolo, la opoziția ”europeană„ numită USR este mare deranj. Se bat deja pe un ciolănel descărnat și pestilențial dar spun că o fac de dragul democrației, care democrație este pentru unii întruchipată în Platforma lui Cioloș iar pentru alții în ordinele lui…Soroș (n-am găsit altă rimă). Eu zic să fie în bafta lor și să ne mai scutească de teatrul ieftin din Parlament până nu ne arată toți cam de unde iși primesc finanțarea. Până nu ne demonstrază că luptă în folosul României, cel puțin pentru mine vorbele lor sună a bășini. Pe scurt, cam asta este în politica parlamentară despre care se spune că din următoarea sesiune va suferi schimbări importante, dacă ne luăm după unii peneliști care și-au luat avânt până la cer și nu știu nici să mai tacă din când în când. Veniți la butoane mai întâi și apoi mai vedem, băi hămesiților.

Ș-a venit și prințișorul ăsta frumușel din Franța și au dat pe spate toate babele de la scara blocului, dimpreună cu oficialii români de serviciu. Doamna Carmen s-a îmbrăcat frumos de data asta și ne-a reprezentat cu cinste, eu personal observând o apropiere destul de caldă de prima doamnă a Franței. Cred sincer că s-a legat o prietenie trainică între cele două, dacă nu era legată deja. Iohannis a făcut ce trebuia să facă un președinte de țară iar Macron și-a atins obiectivele. Toată lumea fericită. Dar Tănase ăsta, scuze, Tudose, și-a scrâtit mâinile vorbind franceza iar asta se vede de la o poștă. Din vizita lui Macron la Tudose nu a rămas decât o crenguță din stejarul plantat de generalul Berthlot în 1927. Domnule prim-ministru, băieții de la comunicare ar fi trebuit să știe că asta cu crenguța era la și altele, la partea sentimentală/de divertisment. În fine, cuvântul de ordine a fost „oui” (mon president) și asta nu este neapărat rău. Franța a fost, este și va fi un mare prieten al României, chiar și atunci când dorește să vândă armament și tehnologie militară. Am zis! Mai vedem când o să mai zic.

Doamne ajută !

Anunțuri

Habemus premierus !

Bun, nebun, al nostru este.

A trecut ceva vreme de când n-am mai stat de vorbă, nu-i așa? Mi-e că mi-am pierdut și penița cu venin, nu alta. No! Ce ziceți de mișcările din ultimele două săptămâni? Incredibile, nu? Parcă a dat strechea în toată presa, așa de vehement se exprimă în legătură cu modul în care se pregătește ungerea cu mir a noului premier. Ba că omul e școlit prea intensiv la școlile SRI, ba că de fapt nu e școlit deloc ci doar la derută, câte și mai câte…Acum, chiar dacă nu vă interesează părerea mea, eu o s-o spun, având în vedere că acest spețiu îmi aparține. Părerea mea este că nici nu contează cum și cât s-a școlit Tudose ăsta și mai degrabă contează cum și cât de multe servicii este gata să facă. Înțelegerea fără dubii dintre Iohannis și Dragnea, din care a izvorât soluția cu acest prim-ministru, mă duce cu gândul la mult mai multe ”nevăzute„. Ce i s-o fi promis președintelui Iohannis? Un nou mandat? Un nou șef la SIE? Obediență maximă față de hotărârile sale? Toate la un loc?

Multe îmi vine să vă mai spun în legătură cu modul în care a fost debarcat Grindeanu de la manșa la care a fost pus cam la fel cu Tudose, însă e greu să descrii în cuvinte decente ce seamănă a înjurături. Nu era Grindeanu vreun geniu și nici așa de curat cum pare nu este dar avea o mare calitate: inteligența mult superioară altor „soluții”. Rămân la părerea mea că nu poți să-ți bați joc de cariera unui om de 43 de ani doar pentru că a mișcat în front când trebuia să stea nemișcat (avizații știu ce spun). Gurile rele spun că Grindeanu a crezut că poate să controleze și decizia celor care l-au pus acolo, și nu mă refer la Dragnea & Comp. Eu zic că vina nu îi aparține lui Grindeanu ci acelor multe „mame” care voiau să-l alăpteze și care până la urmă l-au lăsat flămând și cu ochii la Ponta. Despre Ponta, ce să mai spun? Un imbecil lipsit de cel mai elementar bun-simț. Ce a crezut? Că o să i se culce la picioare tot poporul pesedist? Că o să se sfâșie generalii între ei pentru „distinsa-i” persoană? Vai de mama noastră era dacă nu scăpam de perversul ăsta.

Abia aștept să văd noul guvern la lucru! O să implementeze programul de guvernare pe repede-înainte și poate anul acesta primesc și românii faimoasele vouchere de vacanță. Vedeți că gândul meu este la fel ca al oricărui român simplu? Și mă gândesc și la o creștere de venituri, la fel ca dumneavoastră, și nu ghicesc gânduri. Dar dacă Tudose uită și el care sunt prioritățile și începe cu Fondul Suveran, energia, PNDL 2,3,4, 18 și mai știe dracul ce alte directive de la ”mamele” lui? Atunci ne-am dat naibii și trebuie să-l clonăm pe Vadim Tudor. Cu Funar prim-ministru. Vă salut!

Doamne ajută !

Cine mișcă, mișcă mort !

Haleală, circ. Justiție?

Ce naiba să mai zici atunci când prosteala a devenit laitmotiv de comunicare? Poate să te prefaci că ai devenit tâmpit și crezi că problemele României se învârt în jurul unor oameni care doresc binele nostru și care tocmai din acest motiv se luptă pentru modificarea legilor. Cred că asta este soluția, chiar unica, pentru a suporta ipocrizia celor care țin agenda publică zilnic. Nimic din ceea ce construim nu stă în picioare, precum în legenda lui Manole. Din vina noastră sau din hazard perpetuăm această blestemată incapacitate de a scăpa de lucrurile mici pentru a ne concentra pe cele mari.

Cititorii acestui blog, cei care mă cunosc, ar putea spune că scriu degeaba, nu se va schimba nimic, însă eu mă încăpățânez să spun că a venit vremea oamenilor cu viziune să conducă această țară pentru că doar ei înțeleg viitorul. Tinerii care acum deschid ochii în viață au dreptul la șanse egale cu ceilalți europeni iar noi avem obligația să le oferim. Dar cum s-o facem dacă zilnic discutăm doar despre cum se luptă politicienii cu DNA și DNA cu toată lumea? De altfel, politicienii se mai luptă și între ei, ori de câte ori cineva face vreo gafă de proiect legislativ pe justiție. Chiar astăzi este posibil să asistăm la execuția sumară a senatorului Șerban Nicolae, pe motiv de băgat nasul în oala cu sarmale. O fi bun autoritarismul ăsta, n-o fi bun? Mai contează, atât timp cât scopul este unul obscur și minuscul? Cert este un lucru: gestionarea puterii este extrem de grea, mai ales când aburii înălțimilor te îmbată fatal…

Despre ce se mai întâmplă prin frumosul nostru oraș nu sunt multe de spus. Toate sunt juste și perfecte atunci când prietenia și armonia dintre partide s-a așternut precum cenușa pe burlan. Cine cu cine să se contrazică dacă prefectul este prieten cu primarul iar primarul cu președintele CJ, toți laolaltă făcând cam cât două jumătăți de ceapă degerată. Aeroport n-avem, domeniu schiabil cât o râmă avem dar nu-l vrea nimeni, ambiții de preamărire cât China, avem. Am mai vrut și eu să chibițez cu politica dar politica nu prea există prin orașul, județul nostru. Așa că nu mi-a rămas decât să combat precum spectatorul jocul actorilor. Iar el este unul extrem de prost, și la centru și la celelalte niveluri. Mai am multe de spus despre oameni și fapte însă o să mă asigur că sunt auzit atunci când voi vorbi. Până atunci, să fim sănătoși! Trăiască Regele!

Doamne ajută !

Întărâtă-i drace!

În ultima vreme scrâșnitul din dinți a devenit obligatoriu. Îl vedem pe Dragnea cum își face praf măselele ori de câte ori mai scrie Ponta câte o „glumiță” în stil propriu și personal, pe Grindeanu cum își încruntă strungăreața după întâlnirea tinerei speranțe Tudorel Toader cu ambasadorul american și câte și mai câte. Al naibii de bine merge treaba în executiv și odată cu asta în toată țara. Noroc cu vizita Alteței Sale Regale Prințul moștenitor Charles, altfel uitam și de tradiționala pâine cu sare de la primire. Colac peste pupăză, mai vine și saltimbancul numărul unu al României, șpagatistul național Mircea Badea să ne spună el cum a greșit fundamental că n-a părăsit România când era mai mic. Tocmai ăsta s-a găsit să plângă!? După ce că a supt de la o singură țâță atâția ani, până a secat-o chiar, mai are nerușinarea să formeze opinii d-astea? Rușine măi Badeo! Ce să învețe tinerii de la tine? Cum să joace la pariuri și să pozeze banii (câștigați fără muncă) pentru pagina de facebook? Hai că ți-am zis-o!

Ce făcuși Leano? Luași cu executare? Nașpa moment. După o asemenea lovitură, se pune întrebarea legitimă: ce se face mironosița cu masteratul în integrare în absolut început la căminul seminarului? Și-a luat Trăienel degeaba scară de șase metri? Sau poate o folosește să spioneze seara peste gardul de la Târgșor? No, aste e… Justiția e justiție, așa oarbă cum este. Lasă Lenuțo, recursul o să fie pe viață și pe moarte. Să mori răpus de dragoste rănită, nu alta. La modul serios și aproape sigur, odată cu condamnarea Elenei Udrea și cu refuzul de eliberare condiționată a fratelui său, cariera politică a fostului președinte s-a încheiat. S-a dovedit, dacă mai era nevoie, că influența sa e demult apusă. N-a putut să-și salveze apropiații, deci gata! Rămâne în istorie așa cum au anticipat mulți, cu mai multe rele decât bune. Și să fie a dracului de treabă dacă nu simțim în fiecare zi câte rele lasă!

Știți de ce îmi amintește frenezia asta a numirilor din aceste zile? De perioada USL, atunci când liberalii își vindeau și mămicuța pentru o sinecură, când unirea aducea a împreunare cu de-a sila. Acum rolul peneliștilor a fost luat tot de peneliști dar pe stil nou, adică de foști pedeliști. Prefecți, subprefecți, șefi de deconcentrate, lingători de blide și combinagii mici proveniți din defunctul PDL, toți laolaltă primesc acum lumina de la puternicii zilei, care în măreția și mărinimia lor îi blagoslovesc la grămadă pe toți troglodiții. Cum să mai trăiești în țara asta irespirabilă, vorba lui Badea? Păi ăștia să reprezinte speranța de progres? O să-i luăm pe rând pe câțiva, în curând. Până atunci mai suferim și mai înghițim, căci asta este menirea noastră pe pământ. Mulțumesc!

Doamne ajută !

Afară – i vopsit gardul

Munca înnobilează omul.

După proverbul de mai sus se desfășoară o mare parte din activitatea unor oameni importanți din toate partidele noastre, dar cu precădere din cel mai mare partid din România. Glumesc, desigur. Adevărul este că zvonerul și răspândacul au devenit cele mai căutate funcții din organigrama PSD și de aceea asistăm stupefiați (unii dintre noi) la o serie de gafe, care, poate, ar fi de trecut cu vederea pe la partidele mici și neînsemnate. Alba-neagra cu excluderea europarlamentarului Cătălin Ivan pare să nu deranjeze niciun mahăr de prin conducerea PSD însă ea arată clar și fără echivoc lipsa de comunicare dintre structurile locale ale partidului și centru. Acum, vă spun drept că nu am vreo simpatie pentru graseiatul europarlamentar, care între noi fie vorba n-a făcut nicio urmă de sânge-n balegă de când reprezintă social-democrația românească pe la Bruxelles, dar nici nu pot să nu văd că astăzi a produs dovada că este încă membru de partid, publicând chitanța doveditoate a plății cotizației la zi. Nasol moment pentru cei care s-au grăbit să închidă subiectul înainte de a se asigura că nu se redeschide. N-așa domnule măi dragă Dobre, cel mai nou purtător de vorbe din peisaj?

Firește că subiectul de mai sus nu este cel mai important al momentului însă am ținut să-l comentez deoarece toată lumea așteaptă un alt fel de a comunica politic iar exemplul de mai sus numai asta nu arată. În fine, să facă ce-or vrea și ce or știi căci și noi facem la fel. Un alt subiect, mult mai important, este lupta, la baionetă deja, dusă de unii comunicatori cu marea Luluță națională. Recenta decizie a CCR a făcut lumină, și este foarte bine că a reușit să facă, într-o chestiune extrem de importantă – amestecul puterilor în stat. Bineînțeles că nu avea ce să caute DNA în executiv sau în legislativ, când vine vorba despre emitere de HG, OUG sau legi organice. În ce țară trăim? Suntem în Uagadugu? Cum să aberezi în așa hal încât să crezi că poți lăsa impresia de legalitate sau forță, când se vede de la o poștă că este abuz și aroganță? Palma peste ochi a CCR este binevenită și trebuie dată de fiecare dată când o instituție a statului, fundamentală sau nu, încearcă să siluiască legea. Așadar, cei care îi cer demisia Luluței au dreptate să o facă dar doar aceia care sunt curați și cât se poate de obiectivi. Când demisia o cere unul precum Băsescu…

Pentru că încă nu este momentul, într-un articol viitor o să încerc să vă dezvălui modul în care se face politica locală în continuare, despre felul în care ”breslele de meșteșugari” din politica locală se înfruptă din avuția noastră, sprijinite fiind de toată lumea, indiferent de partid. O să aflați cum semidocți sau și mai grav, idioți, ocupă funcții publice importante fără să aibă idee despre ce au de făcut sau fără pregătire profesională să o facă. Să fim sănătoși și mai vorbim.

Doamne ajută !

Despre prostie și proști

Dacă un prost își dă seama că e prost, atunci el încetează a mai fi prost. Cunoașteți vreun caz?

Redau un text pe care l-am primit astăzi pe e-mail. Conține adevăruri de necontestat tratate cu umor din belșug. Enjoy!

CELE CINCI LEGI ALE PROSTIEI

Italianul Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei.
Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate.
S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem.

Prima lege a prostiei
Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul.
Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit.
Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

A doua lege a prostiei
Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali.
Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge.
Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.

Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate
Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori.
Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.

Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel.
Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.

Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea, cât și printre bărbați.

Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei
Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii autorului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri:
naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
● Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N).
● Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D).
● Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui ȋnsuși, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor.
● Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos.

Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional.
Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur.
Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

A patra lege a prostiei
Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit: prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii. Dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

A cincea legea a prostiei
Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul.
Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect: o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă.
Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat ȋnțările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă mereu legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă.
Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți.
Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.
Să sperăm că toate astea sunt valabile doar pentru altă țară!

Doamne ajută !

Bătălia pe resurse

Sărmana bancă bogată…

Am dat în urticarie dar nu de la mâncare ci de la lăturile împuțite pe care ni le servește zilnic mass-media române. Am vrut să tac și să-mi oblojesc stomacul greu încercat însă aseară am trăit un episod de revoltă cum nu am mai trăit. Urmărind desfășurarea evenimentelor, am remarcat un lucru despre care se vorbește foarte puțin sau deloc, și anume implicarea străinătății în manifestațiile de amploare din toată țara. Dincolo de prezența, în calitate de om necăjit și prost plătit, a președintelui Reiffeisen Bank în mijlocul protestatarilor, este lesne de observat cum se propagă mesajul celor care orchestrează toate aceste mișcări de stradă. Țintind cu precizie orgoliul maselor de manevră prin mesaje de genul ”construim viitorul copiilor noștri”, ”nu contează abrogarea ci modul de operare”, artizanii protestelor au reușit să aprindă un foc pe care noi toți vom reuși cu greu să-l stingem. De asemenea, precipitarea cu care marile agenții de presă din afara țării și-au cantonat reprezentanții la București precum și numărul mare de corespondenți de presă, anunță un singur lucru: în România urmează treburi urâte. Dar ce te faci când pentru președintele țării tale asta nu contează?

De cealaltă parte, la PSD, după gafa monumentală a emiterii mult-hulitei ordonanțe în miez de noapte, nu pot să nu remarc lipsa de mesaj politic real, mesaj care ar fi putut calma spiritele. Nu abrogarea ordonanței stinge focul și nici anunțurile despre majorări de venituri, ci acțiunile Parlamentului, acolo unde stă forța reală a unei majorități. Ce poate face un Executiv care dupa ce că abia s-a instalat, mai are și toate tunurile pe el? Unde este siguranța afișată acum o lună, la instalarea noii puteri politice? Nu știu unde este dar unii au confundat, și confundă încă, siguranța cu aroganța. Domnule Dragnea, votul popular nu înseamnă legitimarea șmecheriei în politică și nici a privilegiilor noilor potentați. Tăiați în carne vie până nu este prea târziu și lăsați oamenii de lângă dvs. să gândească singuri. E mare păcat că, după abia o lună, un tânăr atât de promițător precum premierul Grindeanu este terfelit prin toate noroaiele. Dar cine sunt eu să mă pronunț, când la putere sunt toate geniile comunicării politice?

Hai să fac și eu un pronostic, să vedem împreună dacă mă pricep sau nu. Eu zic așa: în România se va încerca un episod asemănător cu ”maidanul” ucrainean, deși țara noastră este stat membru NATO și UE. De această dată, bătălia se duce pe resursele țării și pe influența viitoare asupra măsurilor economice adoptate de Executiv. Unele state UE nu pot accepta ceea ce se prefigurează din acest punct de vedere și de aceea vor face orice pentru a schimba starea de fapt. Nu este vorba despre democrație, stat de drept sau participarea poporului la luarea deciziei ci este vorba despre bani, mulți bani. Mișcarea nu va reuși deoarece lumea s-a schimbat și se schimbă odată cu revoluția lui Trump și odată cu încă invizibila mișcare de emancipare din Europa. O să ne dumirim în curând, sunt sigur de asta.

Doamne ajută !

A fost cândva o Dreaptă

PNL post-electoral sau post-mortem.

Dacă spuneai cuiva înainte de ziua de 11 Decembrie că PNL se va screme să obțină un scor cu doi în față, ar fi spus că ești exaltat sau că nu te pricepi. Și totuși, unii dintre noi am estimat corect scorul protagoniștilor în alegerile abia încheiate. În ceea ce mă privește, am previzionat corect, aproape la virgulă, scorul partidelor, cu o mică excepție – PMP – ul lui Băsescu. Din păcate pentru mulți români, Băsescu o să ne mai irite creierele pentru o perioadă, că ne place sau nu, însă asta nu scuză penibilul scor obținut de un ex-președinte de țară. Cam pe acolo se află încrederea populară în ceea ce este acum Băsescu, la 5%, dar tupeul matelotului este fără margini. În noaptea alegerilor el ne spunea hăhăind că a ratat șansa să fie prim-ministru din cauza…PNL. Păi, nea Băsescule, ce te-a împiedicat pe mătăluță să faci 20-25%, dacă te crezi încă așa de valoros încât să gestionezi economia țării? Penibil până la cer și dincolo de el, astfel este Băsescu acum.

Victoria zdrobitoare a PSD ar trebui să dea de gândit tuturor ”liderilor„ Dreptei politice din România întrucât ea nu este cauzată doar de forța incontestabilă a organizațiilor PSD ci are nenumărate cauze adânc înfipte în lipsa de viziune politică a decidenților din partidele de dreapta. Bâlbele de la locale, lipsa de organizare, luptele interne între foștii pedeliști și vechii liberali și multe altele au contribuit la refuzul oamenilor de dreapta din România de a ieși la vot dar mai ales de a vota PNL. Dacă mai adăugăm la cele spuse mai sus și prestația caraghioasă a lui Marian Munteanu cu a lui Alianța Noastră România, avem o balegă de toată frumusețea în care au vrut unii să facă sânge. În legătură cu USR nu avem multe de spus deoarece nu știm pe care eșichier se produce dar scorul obținut de această formațiune politică este unul remarcabil. Dacă aleg Dreapta politică, atunci ei vor fi Dreapta românească. În loc de concluzie, spun că incompetența politică duce la dezastre de genul acesta iar aroganța unor capre râioase cu pretenții de lideri aruncă milioane de oameni în lipsa de speranțe. Nu-i așa Alinuța? Nu-i așa ”dragi„ îmbuibați ai politicii, voi cei care nu ați înțeles că unirea dă puterea?

A trecut și 2016 precum vântul năpraznic iar noi ne pregătim de un nou început, la sfârșit de an. Onor președintele rododendron dorește să fie decisiv în alegerea premierului deși hotărârea CCR spune clar că nu are rol decident. În maniera lui obișnuit-habarnistă, herr Iohannis pune căruța înaintea boilor și cheamă partidele la consultări despre cum să-și mai arunce el paltonul pe capotă sau cum să mai pedaleze pe bicicletă cu presa după el. Păi, ce să consulți și cu cine, domnule președinte? Cunoașteți unde va activa fiecare parlamentar, în care grup, înainte de a se valida noul Parlament? Sunteți tata Omidu și ne spuneți și nouă dacă are sau nu PSD majoritate absolută, căci dacă are, ceilalți sunt degeaba la ușa domniei-voastre. Dacă nu vă era clar, dragii mei, acum poate vă este: Iohannis nu înțelege nimic din jocul politic și tratează românii cu cel mai mare dispreț. Pentru domnia-sa votul poporului este colateral intereselor pe care le slujește. Cui folosește scandalul pe care îl pregătește? Se schimbă ceva fundamental în traiul nostru de zi cu zi dacă își arată mușchii fleșcăiți? Poporul a votat așa, președintele ia act și acționează în conformitate pentru că oricum nu are de ales. Părerea mea.

Doamne ajută!

Listele păcălelii

Vreun candidat de la grupa mică, ceva?

După modelul „Mircea, fă-te că lucrezi”, partidele noastre, mai mari sau mai mici, şi-au primenit listele de dragul primenelii. La PNL găsim o deschizătoare de listă care  cu greu poate fi încadrată în vreo categorie afară de cea a puberilor cu fluturaşi în cap, stomac sau alte părţi anatomice. Micuţa Mara (prenume tare drag mie) Mareş pare căzută de pe o planetă a norocoşilor fără cunoştinţe dar cu tupeu maxim. A făcut-o tăticul şi deputată, că doar nu degeaba a servit el partidul şi scripca o viaţă-ntreagă, nu? Scripca în sens artistic, fireşte, ca instrument al scripcarului, nu altceva. Vai de capul lui de partid dacă nu este în stare să se clădească pe valoare şi nu pe nepotism! Ce aşteptări să aibă alegătorii de la o copilă nevinovată sau, mă rog, vinovată doar de carierismul tatălui? Eu unul spun pas unei asemenea oferte.

La PSD dezamăgire mare din cauza faptului că principalii adversari copiază cam toate iniţiativele, inclusiv sloganele. Vrea PSD întinerire, vrea şi PNL. Vrea PSD personalităţi, vine şi PNL cu un doctor de 83 de ani sau cu o piţi de 24. Despre listele de la Braşov ale PSD, nimic important de spus. Vom vedea în continuare oferta electorală şi ne vom convinge împreună cât de serioasă este sau nu. Totuşi, nu pot să nu remarc numele a doi politicieni care merită atenţia noastră, mă refer la Mihai Popa de la Făgăraş şi la Mihai Mohaci, fostul prefect al judeţului. Unul are panou mare cât un bloc iar celălalt doar speră. Speră să intre în Parlament de pe locul patru pe listă, nu altceva. Baftă multă tuturor şi curaj în exprimare! Numai aşa se va vedea diferenţa dintre bunele intenţii clamate şi puterea de a schimba în bine lucrurile.

Cât e ziulica de lungă, pe toate canalele media, a devenit un obicei a se dezbate despre problemele lui Tăriceanu din interiorul ALDE. Iese câte un tânăr supărat pe „dinozaurii” din partid certaţi cu legea, câte un tătăiţă care nu se mai regăseşte pe listele de candidaţi dar care ne împuie capul cu toate relele pământului care se petrec în partidul acesta anti-DNA, după spusele preşedintelui său – anti-sistem. Ce şanse ar putea avea aici, la Braşov, acest partid? Cred că nu prea mari, mai ales dacă ne luăm după gura lumii care spune că componenta (cacofonie intenţionată) PC din interior nu agreează noul lider impus de la centru şi, prin urmare, nu va pune umărul la alegerea sa. Dacă ţinem cont şi de reţinerea recentă a lui Căncescu, tabloul e complet.

Cu PMP e treabă grea! Scripcaru a vopsit stâlpii în verde, aşa că să te ţii, nineacă. După alungarea de pe liste a lui Ialomiţianu, se derulează un război cu toate armele şi muniţia, chiar și în campania electorală, între fostul ministru de finanţe şi actualul fost primar de municipiu sub control judiciar. Şi Ialomiţianu ştie destule, credeţi-mă. V-aţi luat popcorn? Dacă nu, grăbiţi-vă! Urmează lupte fratricide care vor afecta şi interesele necurate ale primarelui care se implică nemijlocit în campania PMP. Mai vorbim.

 

Doamne ajută !

Pisicuți, bunicuți, Alinuțe…

PRU: Ponta prim-ministru! Ponta: Da, dar la PSD!

Citeam astăzi despre prestația mediatică incredibil de penibilă a unicului președinte al PNL Alina Gorghiu, comentată de o ilustră profesoară de la care am avut onoarea să învăț, d-na Miroiu de la SNSPA. Firește că opiniile exprimate de distinsa doamnă sunt cât se poate de profesioniste și adevărate însă, ca o completare, poate ar fi trebuit spus și că Alinuța nu are nicio treabă cu leadership-ul PNL iar asta se vede de la o poștă. Insuficient pregătită și lipsită de calități esențiale pentru un lider de anvergură, d-na Gorghiu nu face decât să țină scaunul cald pentru viitorul președinte al partidului, care va fi ales după scrutinul din decembrie. Mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i? Numele viitorului președinte al PNL începe cu C și se termină cu ioloș. Așadar, cred că doamna profesoară poate să fie liniștită, Alinuța o să dispară din peisaj în curând.

Logoreic până la refuz, amicul Ponta nu se lasă până când nu face implozie. Nu există zi de la Dumnezeu să nu vitupereze inutil, în speranța că va schimba ceva din mersul firesc al lucrurilor în ceea ce îl privește. Îmi cunoașteți opiniile, le-am tot exprimat pe unde am avut ocazia, nu țin să mă aliniez acum corului de înjurători ai lui Ponta când omul e în necaz, cum la fel de bine încerc să fiu obiectiv când vine vorba despre șansele acestuia de a mai reprezenta ceva în politica românească. Chiar dacă ”viața e lungă„ și politica se face și la vârste venerabile, eu nu cred că Ponta mai poate reprezenta o speranță pentru români. Cât despre modul în care acesta comunică, nu pot să spun decât că seamănă a disperare și în niciun caz nu transmite încredere de sine sau pentru alții. Jocul de-a mireasa pețită de doi amorezi va înceta în curând, după alți câțiva pași ai DNA. Până atunci, băieții veseli de la PRU (nu de la Rusia unită ci de la România unită, chiar dacă se abreviază la fel) mai pot dansa Putin pe muzica de cordelină a lui Ponta.

Ultimul dar nu cel din urmă mohican al politicii la zi, bunicuțul Băsescu se străduiește din rasputeri să baleteze și el precum elefantul printre farfurii. Înjură vârtos pe tv-ul lui Ghiță, doar-doar mai slăbește puțin strânsoarea. Scoate limba cu ochii bulbucați la oricine mai stă să-l vadă, uitând de jena ce ne cuprinde la vederea jenei lui. Vai mama lui de fost președinte de țară și cred că nu greșesc spunând că în Europa nu mai există un exemplu similar de ex președinte care să se bălăcărească de dimineața până seara cu toți imbecilii cu pretenții de politician. Ar deschide lista la Senat pentru PMP dar nu știe dacă nu cumva orice dorește să deschidă nu dă într-o încăpere cu gratii. Se frăsuiește de grija dosarelor din care nu mai poate afla nimic, mai ales că acum numele autorului nu mai este al altuia. No, tată-mare, în sfârșit ai spus cu gura dumitale care-ți este cel mai bun rol, acela de bunicuț, deși o știai de multă vreme! Las-o pe Lenuța căci oricum nu e femeie singură așa cum te-a păcălit de vreo doi ani încoace. Și mai are și vreo 23 de ani mai puțin, dacă înțelegi ce vreau să spun. Ok, mai vorbim. Atașez link-ul cu opiniile doamnei Miroiu: https://www.bugetul.ro/gafa-de-proportii-alina-gorghiu-facuta-praf-de-o-renumita-profesoara-universitara/

Doamne ajută !