Precum făina trei nula

Reforma clasei politice – la vremuri noi, tot noi.

Degeaba vrea poporul reformarea clasei politice dacă noii potentați sunt de fapt vechii lachei ai dinozaurilor, împinși acum din spate spre propășirea spirituală și mai ales materială a stăpânilor lor. Deși listele de candidați la alegerile parlamentare sunt încă pritocite prin sediile de partid, indiferent cum vor arăta ele vor fi de râsul curcilor. La PNL, cel puțin la Brașov, se luptă pentru un loc pe liste oamenii lui Scripcaru cu oamenii lui Scripcaru. Se aude prin târg că, supărat fiind pe Ialomițeanu, Scripcaru dorește să-l retrogradeze pe acesta pe locul patru pe listă, asta și pentru a-i face loc unui ”merituos„ cărător de servietă pe numele său Oprică, zis ”bâlbă mică„. Vă invit, dragii mei cititori, să urmăriți prestațiile publice ale lui Oprică pentru a vă face o idee. În afară de cei doi menționați, pe liste apar aceeași oameni ai PNL plus PDL care au ocupat locurile în Parlament și până acum.

La PSD toate sunt bune și frumoase. Sub conducerea unei tinere speranțe social-democrate și interimare pe numele său Marius Dunca, partidul va înfrânge și în alegerile acestea, ca de obicei în istoria sa locală. Înțelegerea la nivel național dintre PER și PSD va aduce la nivel local multe neînțelegeri, chiar dacă este vorba doar despre 5-6 locuri în toată țara și doar unul la Brașov. Deja au răsuflat unele povești despre o doamnă cu ambiții mari, care după ce a bătut cu pantoful în biroul primarului pentru a se răzbuna pe soția fostului președinte PER, dorește acum să bată din nou, un cui, în coșciugul politic al PSD Brașov. Gratuit și dezinteresat, îi sfătuiesc pe decidenții PSD Brașov să nu accepte propunerea de candidatură a PER dacă aceasta coincide cu propunerea doamnei respective. Pariez pe orice că asocierea cu PER nu va aduce niciun procent în plus pentru PSD, nici la Brașov nici la nivel național. În rest, mult succes tuturor candidaților PSD+PER care sunt aceeași, cu mici excepții!

Despre ALDE Brașov nu prea avem ce să spunem atât timp cât nu contează electoral decât, poate, dacă se mobilizează foștii ciraci ai lui Căncescu și fac o minune. În schimb, PMP va face o figură frumoasă, cum zice tata Puiu. Posibilul scor de 6-7% le va asigura iluștrilor lustruitori de pantofi ai lui Băsescu un viitor local lipsit de griji. Dar ce folos când la nivel național nu se face pragul? Ce o să mai râdem după alegeri când…Și uite așa, dragii mei, vom asista împreună la încă o rundă de alegeri degeaba. Cele trei „partide” despre care am vorbit astăzi seamănă cu cele trei zerouri de pe punga de făină trei nula.

P.S. De urmărit și evoluția celui mai nou dosar DNA care îi are în centrul său pe cei doi crai, Căncescu și Scripcaru.

Doamne ajută !

Guvern Cioloș 2 ?

La ce folosește sprijinul popular?

Se găsesc zilnic o droaie de comentatori care ne asigură, în stil mama Omida, că viitorul guvern va fi unul PSD-PNL sau nu va fi deloc. Nu neg că probabilitatea să se întâmple așa este destul de mare, mai ales că celorlalte partide le va fi greu și să acceadă în Parlament, darămite să și participe la guvernare. În lipsă de opoziție, noul partid al națiunii române „naționaliste” – PRU de la prună sau de la cine a pus coada la prună, se întărește grozav prin cooptarea unor aleși care mai de care mai inocenți și necorupți. După șablonul românesc al ultimilor ani, inventat de Tribunul neamului trecut la Domnul, noii sosiți în partidul susținut masiv dinspre est se întrec în a se declara unicii patrihoți adevărați, fără de care s-a terminat cu șansele românilor de a avea o viață mai bună. Loviți de amnezie sau de boala lui Calache, băieții ăștia care acum câteva luni huleau terfelirea drapelului UE de către liderul lor actual își dau acum ochii peste cap asigurându-ne că nu au treabă cu nopțile albe. Hai sictir! Vă paște un 3%.

Revenind la posibilul guvern viitor, se poate lesne observa o dorință tot mai arzătoare a unor trusturi de presă de a promova acțiunile electorale ale premierului și ale miniștrilor săi. Delegația din Italia, politica externă a guvernului, desele referiri la echidistanța în decizii demonstrează că premierul își construiește un profil electoral pe care îl va folosi la un moment dat. Cel mai bun moment îl va alege singur dar eu cred că acesta va fi imediat după alegeri, când PSD va dori să propună un premier propriu. Contrapropunerea lui Cioloș pentru a alcătui un nou guvern va fi foarte greu de refuzat, asta este sigur, mai ales că majoritatea va fi greu de făcut. Dar, necunoscute sunt căile Domnului. Doar El știe cum este și va fi posibil, dacă va fi, să ajungi prim-ministru fără să te voteze nimeni vreodată. Sprijinul Lui este mai important decât sprijinul popular, fără îndoială, dar parcă banii noștri, ai țării, trebuie gestionați de un ales al nostru. Îmi știți părerea despre Cioloș, este neschimbată. Îl consider un om capabil, un foarte bun profesionist care poate să conducă orice și oricând dar are nevoie să se valideze electoral pentru a respecta regulile democratice. Oare nu este mai bine să spună poporul dacă îl vrea acolo, în top?

Despre Joiannis al Carmelitei de la Cotroceni, ce să mai zic? Că și-a schimbat purtătorul de vorbe cu nevasta pilotului personal, având acum și o cochiloată? La ce naiba îi trebuie purtător de vorbe atâta vreme cât n-are ce spune? Vorba unui amic de-al meu de la Sibiu: ”când ai o rață mută, plantează varză preventiv”. În spatele asigurărilor că președintele respectă întocmai Constituția se ascunde de fapt un mare habarnism și o lipsă totală de implicare. Se vede că îl deranjăm pe domnul președinte cu problemele noastre, căci domnia-sa este preocupat de mesajele de la doamna Merkel. Nu-i nimic, pas cu pas ne găsim drumul spre dezideratele noastre precum unirea cu Moldova, nu-i așa? Sau poate tiptil-tiptil, vorba lui Vanghelie. Va salut!

Doamne ajută !

Se rupe lanțul de iubire

Când masculul Alpha mai are doi dinți…

Recunosc cinstit că sunt fascinat de documentarele despre lumea animalelor, și din această cauză am tendința de a face legături între „homo politicus dâmbovițae” și familiile de antilope gnu, de exemplu. La fel ca în cazul atilopelor gnu (care, între noi fie vorba, sunt urâte ca dracu) politicienii de la noi urmează ireversibil calea trasată de câte un lider tomnatec și prostatec, chiar dacă duce în gârla cu crocodili. Astfel, vechiul și noul PNL se îndreaptă spre o „des-fuziune”, foștii pedeliști fiind cei care vor migra mai mult, de data aceasta. Gata cu lanțul de iubire, se pare. Sub mirajul vechilor izbânde electorale reușite sub stindardul ex președintelui Băsescu, portocalii vopsiți în galben duc zilele acestea lupte subterane în vederea ruperii PNL prin trecerea la PMP. Să le fie de bine, ar zice orice om care a trecut cu bine peste guvernările catastrofale ale ambelor pseudo-partide, dar ce te faci când nu ai nimic în loc? Caricatura aceasta ce se vrea partid important în România, numită PMP, nu are nici cea mai mică șansă de a convinge vreun om normal de dreapta iar asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: nu are lideri credibili și curați. Așadar, fostul mascul Alpha al patriei și al Lenuței nu poate decât să spere că are viitor cu PDL2, adevărul fiind altul, unul apropiat de ce am spus mai sus. Cam nașpa perspectivă, nu?

Despre „tehnocrăcănații” ăștia ce naiba să mai zic? Poate să remarc guvernarea de tip nou, că tot voia nea Nicu să creeze omul de tip nou. Guvernarea de tip nou este atunci când deși munca ta seamănă cu o cană cu sânge într-o balegă de vacă, tu comunici vârtos pe facebook că sângele nu era sânge ci era lapte iar balega nu era balegă ci era miere. Miniștri, consilieri de tot felul, alți responsabili guvernamentali se întrec să spună țării că sunt cei mai tari profesioniști pe domeniile lor când de fapt 90% sunt jalnici. Cum să-i crezi pe unii care n-au lucrat nici cinci minute în aparatul birocratic al statului că sunt cei mai îndreptățiți să rezolve marile probleme ale acestui aparat? Analizați-l atent pe Ghinea ăsta, de exemplu. Sau pe ministrul ăsta cu nume de accident, Bușe parcă. Ce să facă ei sau ce să spună ei pentru a fi urmați și crezuți de către profesioniștii adevărați care n-au avut „sfinți” politici pentru a accede în ierarhie? Personal, sunt sigur de concluzia că reforma sistemului a dat greș încă o dată.

No bine! E încă vară și cald și mă gândeam să nu vă plictisesc prea mult cu opiniile mele, căci oricum nu mi le-ați cerut. Așteptăm cu interes toamna cu a ei recoltă. Domnul președinte Iohannis este oricum în vacanță după ce a fost în concediu doi ani, așa că putem și noi să mai plecăm pe ici-colo, măcar două săptămâni. A! Era să uit! Urmează inculparea unor personaje importante din „partidul meu”, am auzit. Vă salut!

Doamne ajută !

Țara fără spirit

Nici la fotbal nu mai batem pe nimeni…

A fost și Campionatul european de fotbal, la care am participat și noi într-o vineri seara. Un prilej nou de a demonstra tuturor că ne-am pierdut curajul, spiritul, măreția, dacă le-am avut vreodată. În aceeași notă s-a desfășurat și Summit-ul NATO, de acolo având rezultate clamate de către președintele în funcție al țării și negate de fostul președinte. Acum, sunt destui analiști care și-au dat cu părerea despre subiect, nu este cazul s-o mai fac și eu dar nu pot să nu remarc, cu durere în suflet, că nu ratăm nicio ocazie să ne persiflăm reciproc și să minimalizăm orice reușită, cu bună știință și vădit intenționat. Oricum, dacă am reușit să obținem ceva după acest Summit se va simți și vedea în perioada următoare și nu va ține de foame nimănui.

Despre remaniere, nu? Păi, despre remaniere numai de bine doar că am schimbat niște cioburi cu niște hârburi. O cunoaște cineva pe doamna de la ministerul de pretutindeni? Știe cineva cine este Sorin Bușe, în afară de faptul că are nume de accident? S-a rezolvat or se va rezolva ceva după plecarea lui Bostan de la ministerul său care nu știm exact cu ce se ocupă? Întrebări fără răspuns și fără șanse de răspuns. Într-un avânt care pe mine mă duce cu gândul la comenzile venite pe cale neștiută, onor premierul nostru s-a pus pe schimbat miniștri dar, culmea, nu pe ăia care trebuia! Cu excepția lui Costescu de la Transporturi, clar. Așteptăm partea a doua degrabă, cu plecarea altor trei miniștri, cel puțin. Iar la final, după vizitele mirifice în R.S. Vietnam și alte „mari” state asiatice ar fi bine și indicat să plece cu toții, căci oricum nu pot face nimic. Și apropo, domnul prim-ministru confundă interesele Franței în zona menționată cu interesele României.

Titlul ales pentru articolul de astăzi vine să tragă un semnal de alarmă. Oricine poate observa cum ne transformăm cu toții în oameni fără păreri și ambiții, în masă de manevră pentru oricine dorește să-și găsească interesul pe pământul nostru. Care este modul nostru de a protesta, de a ne apăra în fața agresiunilor unor îmbuibați pricopsiți pe spinarea noastră? Niciunul! Atunci când tupeul băncilor care au exportat profitul în detrimentul nostru merge până acolo încât amenință până și puterea judecătorească din România, ar trebui să boicotăm cu toții aceste bănci. Atunci când valorile noastre în viață, sau istorice, sunt denigrate sau interzise fără opreliști, sub ochii noștri, ar trebui să protestăm masiv și fără nicio teamă. Unde este spiritul românesc și mândria noastră atunci când primim sfaturi necerute de la toți prăpădiții? Ce așteptăm? Mai este puțin și ne uităm și limba iar asta se poate observa simplu, la copiii familiilor plecate la muncă prin lumea largă. Unii nici măcar nu se mai străduiesc să-și învețe copiii limba maternă. Curge sânge din sufletul meu când văd în ce ne transformăm și la ce ne duce politica noastră actuală. Poate să schimbăm ceva după alegerile din iarnă.

Doamne ajută !

Să avem și noi faliții noștri

Brexit, abuz in ”servicii”, executare.

Iată că au fost și alegeri locale! Previzibile, balcanice, anoste. Au câștigat, ca de obicei, conducătorii de rețele (inițiații știu ce spun) lăsând în coadă de pește mult clamata reformare a clasei politice. Acum se duc bătălii văzute și nevăzute pentru majoritățile viitoare din consiliile locale și județene iar aici milionarii orașelor și comunelor au un cuvânt greu de spus în deznodământul final. Trist până la tragic este faptul că aleșii noștri s-au văzut în funcții iar acum se bat să continue marile afaceri fără culoare politică. Cam nașpa perspectivă, n’așa? Păi, noi să n-avem faliții noștri? Ba să-i avem! Toată lumea să fie falită, afară de băieții care împart bugetele locale!

Un amic de-al meu mă întreba ieri, oripilat fiind de asasinarea oribilă a unei doamne deputat britanic, ce naiba este cu Brexit-ul ăsta de trezește atâtea zbateri în societate cam peste tot în Europa? Știți că mi-a fost greu să răspund? E de rău pentru noi românii? Nu cunosc răspunsul dar știu cu siguranță că este rău pentru noi toți, pentru europenii din UE, și este la fel de rău și pentru britanici, mai ales pentru generațiile viitoare. Deciziile luate de noi acum se pot dovedi catastrofale sau salvatoare pentru copiii noștri. Dar cu abuzul în serviciu cum e, zice amicul meu? Eeei, aici chiar că am un răspuns, îi zic eu sigur pe mine. Și după ce îi spun asta, nimic. Negru tot în mintea mea. Care va să zică abuzul în serviciu este…este atunci când un serviciu face abuz să ia oameni nevinovați la rost pentru că așa vrea mușchii lui!? Păi da, cam așa era înainte de intervenția CCR. Orice procuror zelos din fire sau zelos motivat putea să trimită în judecată pe oricine era incomod. Excelenta decizie a CCR va pune punct oricărei speculații pe formularea din lege.

Vă spuneam acum vreo două luni că tata-mare Băsescu face figurație prin politică doar din două motive: frățiorul condamnat și unica Lenuța – viitoare fostă blondă. Judecătorii au decis ca frățiorul ex lup de mare, actualmente tragător la galere, să execute degrabă pedeapsa de patru ani din care va face cinci-șase luni. Urmare deciziei CCR, Lenuța cea voinică a anunțat deja că se vrea achitată pentru prestația de excepție de pe vremea când era ministresă. Lăsând gluma, mi se pare patetic și enervant demersul fostului președinte Băsescu de a se erija în purtătorul de cuvânt al societății civile care, chipurile, împărtășește idealurile sale despre cum ar trebui să funcționeze instituțiile de forță din România. Deși spune lucruri adevărate, Băsescu nu reușește să fie credibil în fața oamenilor cu IQ normal iar asta din cel puțin două motive: unu – a condus țara 10 ani și putea să o lase după modelul pe care îl clamează acum și nu după chipul și asemănarea sa, și doi – s-a dat de gol că are ca unic obiectiv lupta pentru salvarea fratelui său și a blondei inimii sale, declarând cu subiect și predicat că se va lupta pentru ei până la capăt, chiar și cu Kovesi sau Coldea. Cam greu, domnule fost președinte! Atenție să nu vă spargeți căpățâna! Acum butoanele sunt la altul, la unul care le apasă via ambasada SUA. Și poate că e mai bine așa. Dacă mai erau la dvs, cine știe ce drăcii mai făceați s-o salvați pe Udrea. No, eu am votat la localele astea cum v-am spus, urmează să vedem dacă a fost cu folos.

Doamne ajută !

Să votăm oameni !

Pentru încă patru ani captivi?

Trece viața pe lângă noi precum TGV – ul francez iar noi ne prefacem că ne interesează. Mai avem câteva zile până la deznodământul alegerilor locale și parcă niște lanțuri invizibile țin un popor întreg într-un blocaj fără ieșire. Cu tupeu până la cer și înapoi, candidații partidelor noastre se hlizesc stupid la niște ochi obosiți, încețoșați, care parcă nu sunt ai noștri. Pentru mine nimic nu este mai supărător decât încercarea nesimțită de a păcăli, la grămadă, amărâți născuți proști și oameni inteligenți, cu bun simț. Păi, cum poți să mai crezi și să mai votezi un individ care te-a furat constant atunci când l-ai ales să te reprezinte?

Vă spuneam data trecută că o să fac public numele celui pe care o să-l votez și mă conformez. O să votez fără să ezit cu Mihai Mohaci, alegând omul cel mai potrivit pentru a conduce Consiliul Județean după dezastrul lăsat de Matusalem Căncescu. Nu mi-e rușine să spun că aleg un pesedist deoarece niciun alt candidat din larga ofertă nu m-a convins, în afară de Mihai Mohaci. O să spuneți că votul meu va fi dat implicit listei de consilieri PSD și este adevărat, fără asta nu se poate. Modificarea legii a dus la imposibilitatea de a alege direct președintele CJ iar asta avantajează partidele mari, fără îndoială. Sunt gata să răspund în fața conștiinței mele dacă greșesc dar cred că nu greșesc. Vă îndemn pe toți să votați un om înaintea politicianului sau a administratorului versat și nu veți regreta.

La Primărie, bătălie mare. Se aude că vom avea niște surprize săptămâna asta iar cei implicați în luptă așteaptă evenimentele ca pe sfintele moaște, chiar dacă nu ne poate spune nimeni dacă ele se vor produce sau sunt doar o himeră. Deși există programe destul de bune, ele sunt aruncate în derizoriu de felul politicianist în care sunt prezentate și de lipsa de credibilitate a majorității candidaților. Ce să ne mai spună Scripcaru? Cum s-a gândit el să mai plimbe niște energie prin buzunare? Cum nu le va da apă caldă câtorva mii de brașoveni? Sau poate cum încearcă aranjamente electorale cu toată lumea? Pe de altă parte, oferta reală este extrem de săracă. Cătălin Leonte ar fi fost o soluție dacă nu ar fi dat mâna cu Geoană într-o încercare de prosteală a electoratului. Ce ne rămâne? Răzvan Popa, un candidat cu un program interesant, dacă ai răbdarea să-l citești. Dacă jumătate din cele cuprinse în programul său s-ar pune în operă, Brașovul ar arăta și ar funcționa altfel. Rămâne să vedem dacă a convins. Vorbim după alegeri.

Doamne ajută !

Ofensiva penalilor

Galben-portocaliu, să moară dușmaniiiii!!

S-a umplut orașul de fițuici colorate care ne îndeamnă direct la vot pentru niște candidați care mai de care mai frumos pozat dar gol complet pe dinăuntru. Am primit și eu în cutia poștală, evident, un pliant de la „amicul” meu George Scripcaru – omul cameleon. L-am citit din curiozitate și am avut o revelație! Am descoperit că omul nu era nicidecum hoțul despre care a urlat toată presa ci era un mare patriot local, un administrator fără pereche și un independent pedelisto-liberal plin de bune-intenții. Acum, vă mărturisesc că sunt în dificultate în ceea ce privește alegerea unui candidat cu care să votez, oferta fiind mai mult decât generoasă. Pe liste regăsim o faună diversă, greu încercată de vicisitudiniile vremii și ale  vremurilor, o aglomerare de cărători de genți dimpreună cu sforari locali și mici găinari. Și peste toți El, doar El, Georgică Scripcaru – Regele valizelor întunericului.

Citind mai departe din fițuica respectivă, mai descopăr că portocaliul dezbrăcat de haina politică este și un inginer fără pereche, meserie învățată la cele trei facultăți absolvite (educație fizică și sport), Centura Ocolitoare a Brașovului fiind opera sa de primar prins cu mâna în borcanul cu miere. Ei bravos stimabile! Halal să-ți fie! Nu mă mir că vrei să dai o bere duminică la Lacul Noua, căci doar matale ești unic. Nea Georgică te iubim că ca tine nu găsim! Totuși, știți ce n-am înțeles? Ce căutați matale pe fițuica PNL!? Partidul ăsta nu avea ca candidat un iepuraș pe numele său Adrian Gabor? Sau împărțiți frățește și voturile și nota de plată pentru micii și berea de campanie de duminică? Aveți grijă să nu puneți umbreluțele portocalii în locul celor galbene! Asemenea greșeală v-ar fi fatală. Ar vedea lumea că de fapt sunteți aceiași și v-ați schimbat doar părul.

Am urmărit campania electorală actuală fără patimă și echilibrat mai mult ca oricând, pentru prima oară în zece ani nefiind implicat direct în alegeri. Am văzut și bune intenții realist exprimate de către candidați onești care nu au nicio șansă, din păcate. Noile reguli electorale îi avantajează în mod evident tot pe cei aflați în funcții iar eforturile depuse de ceilalți sunt o picătură de apă într-un ocean. Cum să te bați cu Căncescu, de exemplu, care deși nu candidează, controlează trei partide? Cum să-l înfrângi pe Scripcaru, care deși este independent, are cele două structuri ale PNL sub comandă? Este clar, cel puțin pentru mine, că această ofensivă a penalilor va continua până la eventuala trimitere la răcoare a protagoniștilor. Dacă acest deznodământ nu va veni, comunitățile din toată țara vor fi condamnate să suporte dictatura acestor personaje. Din nefericire. Sau poate se întâmplă o minune și românii aleg oameni curați. Cine știe în afară de Dumnezeu? Data viitoare vă spun cu cine votez.

Doamne ajută !

Al patrulea samurai

În sfârșit „to be” Predoiu.

Dacă n-ar fi de râs ar fi de plâns. Un nou episod din romanul foileton ”Candidat la PNL” s-a consumat spre deliciul unei țări întregi și spre disperarea unor pseudo-lideri ai celui mai mare partid de dreapta din România, lăsându-ne tuturor un gust amar ca fierea. Complet autiști, Gorghiu și Blaga nu au găsit nimic de spus după catastrofala gafă a numirii iar apoi a înlocuirii lui Marian Munteanu, în afară de clișee stupide și scuze penibile. Spre bucuria Stângii din România, PNL a reușit să se facă praf în câteva zile, soluția Predoiu fiind doar pe jumătate o soluție, din zeci de motive. Personal nu l-aș vota pe Predoiu fie și din cauza lipsei de tact demonstrată atunci când se și vedea premier desemnat iar dovada stătea scrisă pe cărțile de vizită pe care le distribuia deja, spre deliciul adversarilor săi. Carierist până în pânzele albe, Predoiu nu va fi în stare să capaciteze nici măcar oamenii de dreapta neînregimentați politic, din cauza lipsei sale de charismă. Despre ce cunoaște el în legătură cu administrația publică, rămâne să ne convingem.

Prin Brașovul cel frumos, numai lapte și miere. Scripcaru se pregătește să candideze independent, PNL are candidat un iepuraș, PSD se străduiește să rămână unit. Mai este o lună și jumătate și noi habar n-avem cu cine să votăm. În toată țara se desfășoară o ofensivă a aleșilor detronați de DNA și după cum se vede, unii se vor alege din nou. Stai și te întrebi, ce speră oamenii ăștia că se va întâmpla astfel încât să-și poată duce la capăt un eventual nou mandat? Că vine un război și uită lumea de furăciunile lor? Că dă o molimă în judecători și nu își mai iau pedepsele? Că se vor putea proteja, printr-o minune, prin influența lor sau a stăpânilor lor în justiție? Habar n-am ce îi mână în luptă dar refuz să cred că sunt atât de inconștienți încât să se creadă de neînlocuit. Cimitirul e plin de oameni de neînlocuit iar DNA știe bine că mai avem doar o lună și ceva până la alegeri.

Inflația de partide înscrise pentru alegerile locale mă duce cu gândul la o piață de zarzavat în care fiecare își laudă marfa chiar dacă e veștedă. Partide cu nume ciudat ne sparg timpanele în speranța că se vor pricopsi cu vreun loc prin consiliile locale sau județene, unde vor transforma lumea în bine. Trist tablou și fără putință de schimbare atât timp cât oamenii sunt la fel. Priviți tupeul lui Piedone care se crede zeu peste sclavii lui, peste cei care se înghesuie la măsuță să semneze de o sută de ori pe liste dacă este nevoie, numai să iasă domn’ primar încă o dată. Ăștia sunt oamenii care țin țara în loc și din aceste cauze suferim toți de blestemul neștiinței de a ne alege liderii. În democrație majoritățile se respectă iar ele se obțin cu votul celor mulți și…

Doamne ajută !

Mai bine viu decât penelist !

Creier-creier, dar prost.

Saga candidaturilor la Primăria Capitalei ne-a dezvăluit un secret ultra-răsuflat, despre care domn’ colonel Turcescu, în dorința lui de a fi primul, a scris de vreo două săptămâni. Aducerea în prim-plan a icoanei Pieței Universității reprezintă pentru dinozaurul Blaga, de exemplu, un soi de bideu cu care își spală prețiosul dos. Ca participant la evenimentele din Piața Universității, mă declar nemirat și absolut nepăsător în fața unei asemenea mișcări de diletanți în ale politicii, pusă la cale de către câțiva exaltați în frunte cu Rareș Bogdan zis Batistuță. Orator foarte bun, Marian Munteanu o să vorbească vreo două luni de acum încolo despre ce a făcut el prin 90-91, în speranța că îl vor vota tinerii deși habar n-au cine este. Nici că se putea o alegere mai proastă. Vai mama lui de partid politic cu sute de mii de membri, dacă nu este în stare să promoveze un om de-al său!

Presa de astăzi tratează pe larg inepția aruncării în lupta electorală a lui Marian Munteanu, mare parte din ea inducând ideea că fostul lider al studenților comuniști este cea mai potrivită persoană pentru a administra Bucureștiul, cel puțin dintre cele care și-au anunțat candidatura. Pentru a vă face o idee despre ce și cât știe Marian Munteanu despre administrația publică, redau în continuare un fragment din declarațiile sale de azi: „Nu am avut niciodată niciun fel de interes de natură materială. (…) Nu am furat în viaţa mea nimic de la nimeni şi nu o să fur nici de acum încolo nu pentru că este o poziţie în administraţie, ci pentru că eu am respect faţă de aceste valori. (…) Eu cred că (n.r. liberalii) au înţeles mult mai repede decât alţii că societatea civilă cere acest lucru. (…) Este un moment de cotitură. Era simplu cine şi-ar fi asumat cu riscul până la urmă să se ridice împotriva unei zone destul de puternice cum este zona de stânga care să nu aibă niciun fel de emoţie, eu niciun stres în privinţa aceasta. Singurul meu stres este să reuşesc să aduc cât mai mulţi oameni şi reprezentativi oameni din societatea civilă în acest proiect, care nu să vină numai să mă voteze pe mine sau să mă sprijine, să fie acolo prezenţi”, a completat Munteanu. Nu este niciun dubiu, cinstea și curățenia morală (deși la omul nostru nu e cazul) sunt trăsături de bază ale candidatului ideal, dar ce te faci cu faptul că aici nu vorbim despre un proiect politic pe care să-l îmbinăm cu societatea civilă ci vorbim strict despre banii bucureștenilor și despre felul în care sunt ei administrați? Mariane Mariane, mai bine rămâneai filosof fără operă!

Doar o completare mai am de făcut la povestea asta stupidă a candidaturii lui Marian Munteanu, și anume supralicitarea rolului lui Rareș Bogdan în afacerea asta. După cum bine declara singur, el nu are cum să fie creierul din spatele alegerii lui Munteanu drept candidat, din simplul motiv că el nu este un creier. Infatuat și dornic de a fi băgat în seamă de adevăratele personalități ale vieții publice românești, mititelul ăsta ar face orice pentru a rămâne fie și câteva minute în atenția publică. Priviți cu atenție la cămășile sale. Se văd sforile legate pe spate de la o poștă. Ale cui or fi? Să sperăm că ale unui „iubitor de Românie în fiecare zi”. Vă salut! Mulțumesc!

Doamne ajută !

Capra râioasă și coada ridicată

Pensie – slujbă fără simbrie.

Am tăcut o perioadă însă nu pentru că nu am avut ce să spun ci pentru că uneori e mai bine să privești și să cugeți, nu să vorbești. Știm cu toții cam ce s-a întâmplat prin politica mioritică și multe ar fi de spus. Clanțe fierbinți pe la DNA, trânteli pe față sau pe spate prin Parlament, politică miiică, mică. Dar peste toate astea, un mare om fost mare președinte – tata-mare Băsescu.

Lovit de amnezie, primul marinar la pensie al țării dirijează orchestra afonă a PMP, fost MP, cu o baghetă ruptă și strâmbă precum judecata sa. Mai nou lipsit total de simțul ridicolului, Traian Băsescu se pierde în negura propriilor declarații uitând că vremea când reprezenta autoritatea instituției prezidențiale a apus de mult. Mă întreb dacă dorința de a-ți hrăni orgoliul poate să devină mai puternică decât rușinea, fapt dovedit zilnic de ex-președintele Băsescu. Totuși, personal nu cred că este vorba doar despre egocentrism ci, din păcate, este vorba despre datoria pe care o are Băsescu de a apăra două persoane dragi lui: Lenuța Udrea și Mircea Băsescu. Iar pentru asta, este gata să se facă definitiv de râs. Declarația de ieri a fostului șef al FMI demonstrează clar că minciuna are picioare scurte și că polologhia cu necesitatea stringentă de a tăia salariile și de a impozita pensiile nu stă în picioare. De altfel, eu am spus-o, chiar și la televizor, prin 2011. Colac peste pupăză, astăzi, Patriarhia îi mai dă un dos de palmă lui Băsescu, făcând public faptul că negocierile pentru marea moschee și reciprocitatea cu statul turc au început în anul 2005, în primul mandat al lui Băsescu. Să nu mai vorbim despre fățărnicia fără margini din declarațiile despre justiție. Jenant din toate punctele de vedere și aproape de neînțeles. Ce să mai vrei de la politică după ce ai fost 10 ani primul om în stat? Să-ți dorești să fii primarul Bucureștiului? Ridicol…

Titlul ales astăzi se dorește a fi legat de partidul înființat pe repede-înainte de Traian Băsescu, despre care se spune că nu e chiar PDL 2 ci este o amestecătură de habarniști cu habarniști penali. Precum capra râioasă, PMP ridică un ciot de coadă semnalizând mii de căcăreze împrăștiate prin studiourile tv sau prin birourile DNA. Undeva la 3,5% în opțiunile electoratului, caricatura asta de partid se vrea reprezentantul imaculat al românilor, după chipul și asemănarea președintelui său. L-am sprijinit și apărat pe Băsescu, la fel ca alte milioane de români dar m-a dezamăgit și mă dezamăgește zilnic, la fel ca pe multe milioane de români. Du-te nene la pensie și ai grijă de nepoți, că ești penibil. Poate pe unii îi mai păcălești cu talentul matale inegalabil de a te dedubla, dar pe mine nu ai cum, și o spun public. Dar cum să te duci? Pe Lenuța cui să o lași? De frică sau de drag, trebuie să o aperi, că e fată sărmană și n-a avut noroc. Mi-e lehamite…

Doamne ajută !