Habarnismul doctrinar şi piţiponcii politic

Alianţe stânga-dreapta şi faţă spate.

În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, mă minunez de uşurinţa în vorbire a unor personaje care cu greu pot fi numite politruci, ele nefiind altceva decât nişte habarnişti trimişi îl luptă conform devizei “fă-te că vorbeşti”. De când cu struţo-cămila aceasta ce se vrea alianţă doctrinară pe zona de Centru-Dreapta, în fiecare zi putem asista la dezbateri televizate care ar dori, măcar teoretic, să lămurescă o chestiune care până acum a fost neglijată la general, cea a compatibilităţilor doctrinare dintre partidele româneşti, în special dintre PC şi PNL. Conservatorii, la originea lor mari proprietari de pământuri, au fost fideli la vremea lor conservatorismului clasic european, după modelul englez, caracteristica principală a politicilor acestui partid fiind exclusivismul, legile propuse şi votate de reprezentanţii săi fiind cam toate cu destinaţie precisă. Aşadar, PC poate fi încadrat pe zona de centru-dreapta, asta în cazul în care va renunţa la populismul stângist al PUR, ceea ce era şi este şi acum. Despre PNL ce putem spune, când se vede cu ochiul liber asocierea lui până la contopire cu PSD-ul? Putem spune că în istoria sa, PNL-ul a fost un partid al trădării(vezi momentul 1947) şi a susţinut mereu ideea de dreapta reprezentată de capitalismul haotic al eliminării treptate a protecţiei sociale, un partid al “elitelor” îmbogăţite indiferent prin ce mijloace. Este corect ceea ce a spus Orban despre asocierea zoologică dintre leul hulpav ce se înfruptă fără a vâna, tigrul ucigaş de oameni-PSD şi sconcsul împuţit- PC, aceste trei animale fiind imaginea reală a celor trei partide.

Cultura politică precară a celor trimişi să comenteze evenimentele politice ale zilei se poate observa cu uşurinţă şi atunci când încadrează PSD-ul pe zona de Centru-Stânga, acest partid neavând nicio legătură cu altceva în afară de neocomunismul autentic românesc, social-democraţia secolului 19 fiind departe de ceea ce se întâmplă astăzi cu PSD-ul. De altfel, pesediştii de astăzi sunt cei mai atroce capitalişti, din toate vremurile, cu averi furate de la stat şi cu odrasle şcolite în străinătate, fără nicio idee de Stânga. Chiar ieri îi auzeam pe doi fraţi de sânge, un liberal şi un pesedist, cum spuneau că PNL-ul şi PC-ul sunt singurele partide de dreapta din România iar PSD-ul singurul de Stânga. Adică, cele trei partide înfrăţite sunt singurele care acoperă toată aria politică din România. De data aceasta nu pot spune că sunt frustrat în vreun fel de asemenea afirmaţii, şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu, acela că afirmaţiile vin de la reprezentanţi lipsiţi de orice fel de cultură politică, de la nişte piţiponci politic aciuaţi din “principii” de natură economică în nişte partide continuatoare ale PCR. Îmi pare rău doar de lipsa ocaziei de a-i întreba ce i-a determinat să aleagă partidul din care fac parte şi care sunt principiile doctrinare ale lor. Sunt sigur că aş fi primit nişte răspunsuri…

Iar nu mi-aţi spus dacă v-au plăcut poeziile şi acum sunt într-un impas. Nu ştiu dacă e bine să mai ataşez şi altele sau nu. Dacă mă iau după numărul de vizite, aş spune că nu greşesc când ataşez, dar nu sunt sigur că vizitele primite sunt de apreciere sau pur şi simplu de amuzament. În concluzie, lipsit de inhibiţii cum mă ştiţi, voi ataşa şi astăzi câteva versuri compuse aşa cum am simţit la momentul acela. Este o poezie tristă dar şi o lecţie de viaţă, aşa cum se întâmplă în milioane de cazuri. Vă salut.

Doamne ajută !Dor

Alianţă între turnători?

Porumbel, Porumbac, Felix.

Ce naiba a vrut să spună Băsescu atunci când se încurca în nume conspirative, numai el ştie. Urmarea a ceea ce a spus preşedintele la TVR s-a văzut imediat şi se mai vede încă, declaraţia lui Antonescu de sâmbătă nefăcând altceva decât să adâncească şi mai tare misterul colaborării sau necolaborării acestuia cu Securitatea. Nu spun că este anormal să iei atitudine în faţa unor asemenea declaraţii care pot distruge o carieră politică imediat, dar precipitarea lui Crin în a da declaraţii pe o temă care nu a fost nici măcar prin aluzie introdusă de către Băsescu, mă face să mă gândesc dacă nu cumva acele probe cerute de Antonescu există şi le vom vedea. Pentru a înţelege mai bine, citiţi şi dumneavoastră declaraţiile lui Băsescu făcute la TVR şi veţi vedea că nu a pomenit decât nişte nume conspirative, fără a spune cui aparţin sau dacă este vorba de vreo colaborare cu Securitatea. Referitor la modul în care procedează Băsescu, nu am a spune decât că el este unul în nota obişnuită lui, un mod diversiv şi lipsit total de eleganţa atât de necesară unui preşedinte.

Alianţa politică anunţată stârneşte deja un interes major în rândul unor dezorientaţi politic, ieri asistând împreună la trecerea în rândurile PC a doctorului Ciuhodaru di la Ieşi. Să-i hii di ghini, dar eu cred că o să-i cam fie invers, dacă luăm în calcul traseul politic al personajului cu pricina. Sarcasmul preşedintelui care spunea că admiră coalizarea stângii politice româneşti nu este unul departe de adevăr, aceste partide care compun alianţa nedemonstrând altceva decât politici de stânga, în ciuda anunţului pompos al constituirii pe zona de Centru-Dreapta. Îmi pare sincer rău pentru alegerea PNL-ului de a se alia cu două partide comunistoide, pierzând astfel şansa de a fi, poate, marele învingător al viitoarelor alegeri, cum de altfel îmi pare rău şi de liberalii autentici care sunt siliţi acum să aleagă şi reprezentanţi ai unui partid total opus valorilor în care cred ei. O să mai vedem cum va fi primită alianţa aceasta în rândurile electoratului şi dacă nu cumva a întărit adversarul…

Cu mândrie vă anunţ că joi a fost doborât recordul vizitelor pe acest blog, şi pentru asta vă mulţumesc. Am convingerea că v-a plăcut poezia ataşată la ultimul meu articol, şi de aceea voi ataşa astăzi o alta, una scrisă în nota melancolică (nu maniaco-depresivă ha-ha-ha) pe care o cunoaşteţi deja. Sper să avem o săptămână bună şi să ne putem bucura împreună de schimbări benefice pentru viaţa noastră, acum, la începutul unui an anunţat ca fiind unul dintre cei mai buni din ultimii douăzeci. Vă salut, şi vă mulţumesc încă o dată pentru vizitele dumneavoastră.

Doamne ajută !Zile

Chiraleisa !

Accesoriu În Iordan botezându-Te Tu Doamne…

Botezul Domnului sau Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare, reprezintă pentru creştin ortodocşi şi greco-catolici o sărbătoare care consfinţeşte naşterea spirituală a Domnului prin botezul Său în apa Iordanului. Este ziua în care Sfânta Treime s-a arătat oamenilor, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu întruchipându-se în porumbelul alb aşezat pe capul lui Hristos iar vocea Tatălui care le spunea oamenilor – “Acesta este Fiul Meu întru carele am binevoit” întărind spusele Sfântului Ioan Botezătorul – “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Încărcătura spirituală a acestei sărbători se manifestă în special prin sfinţirea apelor, Aghiasma Mare slujită de preoţi făcând ca apa împărţită astăzi în biserici să nu se strice niciodată şi să aibă puteri tămăduitoare tot timpul anului.

Aşa cum bine ştiţi, astăzi românii îl primesc în casele lor pe Părintele Paroh căruia îi este deschis drumul cu strigarea copiilor sau a femeilor – “Chiraleisa”, ceea ce se poate traduce din greacă prin “Doamne miluieşte” dar mai poate fi interpretată şi ca o urare de sănătate şi belşug. De asemenea, românii păstrează tradiţiile populare mai frumoase chiar şi decât cele ale Crăciunului, cel mai cunoscut obicei fiind cel al aruncării crucii de lemn în apele îngheţate de unde este recuperată de cel mai puternic tânăr al satului şi înapoiată preotului, acest succes aducându-i tânărului respectul comunităţii şi binecuvântarea crucii sfinţite. Auzeam la radio că în total, astăzi, se pot număra peste o sută de obiceiuri populare, de la furatul porţilor şi până la focurile purificatoare numite “Ardeasca”. Aznoapte, fetele de măritat şi-au putut visa ursitul dacă şi-au legat încheietura mâinii cu un fir roşu şi dacă si-au pus busuioc din buchetul preotului sub pernă, iar femeile tinere măritate au sărbătorit Iordănitul, seara în care au mai multe drepturi decât bărbaţii. Foarte frumos! Fără pereche.

Deşi nu ţin neapărat să vorbesc şi despre altceva astăzi, trebuie totuşi să spun câteva cuvinte despre noua alianţă politică anunţată aseară, cea dintre PNL şi PC, supervizată de PSD. În opinia mea, această alianţă seamănă foarte bine cu o autoflagelare a PNL-ului care a pierdut, probabil, ultima şansă de a demonstra că este un partid puternic şi autentic de dreapta. Asocierea valorilor PNL cu pseudo-moştenirea conservatoare a lui Voiculescu şi ai săi nu poate aduce nimic bun pentru Antonescu şi al său partid. Vom asista la ofensiva mediatică găzduită de Antenele lui Felix dar nimeni nu va putea crede că această coaliţie “de Centru-Dreapta” poate să ofere alternativa la PSD şi dinozaurii săi. Dacă mai luăm în calcul şi vorbele lui Iliescu spuse acum vreo două luni, acelea cu “să nu lăsăm dreapta să se dezvolte”, tabloul este complet. Având în vedere că apariţiile tv costă mult, calculul lui Antonescu ar putea fi logic dar, în opinia mea, acesta este total eronat atâta timp cât imaginea lui Voiculescu este cum este iar partidul său nu ajunge nici la 3%. Vorba românului: cum îţi aşterni, aşa dormi.

Mâine vom sărbători din nou şi vom încheia ciclul sărbătorilor de iarnă. A trecut şi această perioadă la fel ca celelalte, rapid şi în mare parte cu muncă, în ciuda interdicţiei. Anul acesta vom avea Paştele pe 24 Aprilie, nici târziu nici devreme, asta pentru cei care n-au aflat încă. Haideţi să mergem la biserică, poate mai apucăm şi noi măcar o sticlă cu apă sfinţită.

Doamne ajută !

P.S. Deşi poate că nu este momentul, ataşez o poezie terminată acum câteva minute. Un cadou de an nou…

Pauza de ceartă

Parlamentul ca câmp de luptă(cacofonie intenţionată).

Ca şi când treburile ţării ar merge ca pe roate, onor parlamentarii nostri îşi ocupă timpul cu dispute “principiale” întrerupte de pauze de refacere, că deh, mai oboseşte omul. Disputele au pornit în principal de la protecţia necondiţionată oferită Robertei Anastase, cea care este contestată vehement de opoziţie din cauza aritmeticii precare asimilată de aceasta. Astfel, în timp ce câteva proiecte importante aşteaptă discutarea şi eventuala adoptare a plenului, parlamentarii români se luptă pentru modificarea regulamentului Camerei Deputaţilor, ca şi când aceasta este problema numărul unu a României. Ziua de ieri nu a adus vreun deznodământ al disputei, programul de lucru încheindu-se printre pauze, fără vreun câştig, nici măcar pentru una din tabere, apăi pentru noi. Nemaipomenit, mirific…

O altă informaţie importantă se referă la semnarea Tratatului de Frontieră dintre România şi Republica Moldova, document ce deschide porţile unor colaborări economice fără precedent între cele două ţări, precum şi premisele unei implicări a României în problema Transnistriei, prin politica sa externă. Dacă în urmă cu un an şi jumătate preşedintele ne asigura că această chestiune nu este una stringentă, iată că presiunile U.E. pentru semnarea unui acord de frontieră cu ţara noastră soră au avut succes, şi poate că este un lucru bun că s-a întâmplat aşa. Poate în acest mod, cetăţenii moldoveni, cei care plâng zilnic din cauza dezrădăcinării lor, vor avea parte de un tratament mai bun decât până acum. În opinia mea, era absolut necesară o clarificare a relaţiilor bilaterale cu Moldova şi asta şi din dorinţa de a putea, la un moment dat, să oferim moldovenilor alternativa revenirii la patria mamă. Să fie într-un ceas bun!

Ecourile morţii lui Adrian Păunescu nu s-au stins încă, şi am asistat din nou la tot felul de elucubraţii legate de viaţa sau opera sa, unele “opinii” fiind de-a dreptul tâmpite. Am văzut politicieni transformaţi brusc în critici literari, am văzut critici literari spoiţi în politicieni, în fine, un talmeş-balmeş. Oameni care în viaţa lor nu au scris vreun rând, îşi dădeau cu părerea despre opera maestrului, unii dintre ei spunând că poezia sa este una mediocră, că Cenaclul Flacăra a fost o formă de manipulare în folosul regimului de atunci şi alte aberaţii. Dacă îmi este permisă o părere, eu aş spune că este preferabil să fii manipulat prin cultură decât prin manelizare, că este infinit mai util să mobilizezi masele spre cunoaşterea istoriei decât spre adoptarea unor “valori” străine şi fără de rost. Cât despre opera lui Adrian Păunescu, să lăsăm cititorii şi istoria să o judece. Personal consider că opera maestrului este una absolut fabuloasă, de o profunzime rară, calitativ şi cantitativ ieşită din comun.

În elanul meu de poet pârât, am mâzgălit şi eu o filă menită să transmită măcar o parte din ceea ce simt atunci când un artist ne părăseşte pentru o lume mai bună. Este o poezie scrisă în două zile, înainte şi după moartea geniului Adrian Păunescu, el fiind sursa de inspiraţie, dar poate fi văzută şi ca un omagiu adus tuturor artiştilor dispăruţi discret dintre noi. Fiţi îngăduitori, nu sunt Păunescu, mai am de învăţat. Vă salut, mulţumesc.

Doamne ajută ! Artist plecat

Sănătate, maestre!

Domul Adrian Păunescu, un monstru sacru.

De pe patul Spitalului de Urgenţă Floreasca, poetul Adrian Păunescu luptă pentru viaţă. Aceasta este ştirea care contează în acest moment şi deşi îl cunosc pe maestru doar de la cunoştinţe comune şi din poeziile sale, mă încearcă o mare durere în faţa pericolului de a pierde un mare spirit şi un talent uriaş în arta poetică. La doar 67 de ani, Adrian Păunescu este ţinut în viaţă de aparatele speranţei, trupul său fiind chinuit de boli grave pe care medicii încearcă să le anihileze prin minunile medicinei moderne. Tot de pe patul de spital, maestrul ne mai dă o mostră de talent, compunând o poezie care are menirea de a transmite starea în care se află şi care înalţă o rugă pentru viaţă. Poezia a fost înmânată de către poet medicului său curant, doctorului Şerban Brădişteanu, şi a fost publicată deja în presă la rugămintea autorului. O puteţi citi pe agenţiile de presă, dar ceea ce contează este că starea mentală a maestrului este bună şi asta ne dă o speranţă spre însănătoşirea sa. Să dea Domnul ca ruga poetului Adrian Păunescu să se împlinească, ea fiind întărită de alte milioane. Sănătate şi viaţă lungă, maestre!

Deşi imi vine greu să mai ţin cont de altceva astăzi, trebuie să remarc iritarea lui Marko Bela provenită din declararea ca neconstituţională a asumării răspunderii guvernamentale pe Legea Educaţiei. El spune nici mai mult nici mai puţin decât că va ieşi de la guvernare împreună cu UDMR, în cazul neadoptării în forma propusă a legii care prevede ca elevii maghiari să poată studia Istoria şi Geografia României în limba maternă. Încă o dată se confirmă ceea ce spuneam cu mult timp în urmă, şi anume că orice concesie făcută UDMR-ului este urmată de altele din ce în ce mai aberante şi mai arogante, slăbiciunea unei majorităţi fragile fiind speculată de fiecare dată, fara excepţie. Rămâne de văzut dacă intervenţia lui Băsescu va mai conta şi de data aceasta, mărul discordiei, Legea Educaţiei, fiind departe de a se adopta, putem asista la o răsturnare spectaculoasă de situaţie. Dar aşa ne trebuie, răpitorul mănâncă fitofagul…

FMI anunţă economiile lumii că urmează un nou val de falimente ale unor mari instituţii financiare de pe mapamond, şi spune asta dezinteresat, cu zâmbetul pe buze. Atenţionarea are la bază dorinţa hienelor acestui for de a mai căuta victime slăbite de boală sau îmbătrânite înainte de vreme. Vom asista, probabil, la atacuri susţinute asupra unor ţărişoare speriate, care vor dori protecţia haitelor pentru oile proprii. Măcar în acest caz nu mai suntem expuşi, noi deja am născut miei cu guri de lup, deja suntem încercuiţi de ţarcul umilinţei.

Chiar dacă unii îi găsesc păcate pentru care nu e vinovat, un mare patriot se zbate acum între viaţă şi moarte, şi dacă am fi avut mai mulţi ca el nu am fi ajuns aici. Poate vă întrebaţi cum de nu îl culpabilizez pe Adrian Păunescu pentru ceea ce a făcut atunci când i se închina lui Ceauşescu necondiţionat. Vă răspund spunându-vă că nu poţi culpabiliza un om pentru convingerile sale(fie şi comuniste) din care nimeni nu a avut de suferit, maestrul fiind sincer şi atunci şi acum. Pentru mine contează doar că a demonstrat consecvenţă în acţiuni şi că a contribuit înzecit mai mult decât alţii, care acum se dau liberali în gândire, la dezvoltarea culturii române şi la promovarea minunatei noastre limbi. De aici, îi mai transmit o dată prin intermediul cunoştinţelor noastre comune care citesc acest blog, însănătoşire grabnică şi recunoştinţa unui novice în arta poetică. Pentru toată lumea, toate cele bune!

Doamne ajută !

P.S. O poezie a mea, încă una…

Ziua cea mai lungă

Voua Moţiune, numele tău e Speranţa.

Dezgustat la maxim de ceea ce se întâmplă în politica românească, am ajuns să mă gândesc foarte serios dacă eforturile mele sunt şi altceva în afară de o picătură de miere într-un ocean de pelin. M-am ataşat oarecum sufleteşte de acest spaţiu virtual şi parcă imi vine greu să întrerup brusc o comunicare, fie ea şi exclusivistă, gândurile mele referitoare la rostul de a mai scrie ceeea ce cred fiind acum înclinate spre a renunţa. Am observat că articolele mele sunt citite zilnic de un număr destul de mare de oameni (câteva zeci) şi asta m-a încurajat să continui, chiar dacă sunt zile în care starea mea sufletească ar impune tăcere. Astăzi este una din acele zile dar iată-mă aici vorbind cu dumneavoastră. Dacă fac bine sau rău, nu pot să ştiu cu certitudine, ceea ce ştiu este că îmi doresc să aduc măcar un strop de alinare celor la fel ca mine, celor care sunt dezgustaţi şi descurajaţi de ceea ce se întâmplă în viaţa asta chinuită a ţării.

Toată lumea aşteaptă cu nerăbdare deznodământul votului de azi şi speranţa pare că a înviat pe ici-colo. Am vorbit cu mulţi oameni implicaţi în politică şi vă pot spune cu certitudine că cei mai mulţi erau neîncrezători în şansele opoziţiei de a ne scăpa de guvernul acesta nenorocit. Se pare că parlamentarii puterii au fost supuşi la presiuni fără precedent pentru a nu fi prezenţi la vot, iar dosarele lor stau acum pe mesele şefilor de la partid. Înţelegeţi, cu siguranţă, de ce…Cei care au citit constant ceea ce am scris, imi cunosc părerea faţă de alternativele la guvernare ale opoziţiei, amarul meu venind din cunoaşterea destul de bună a ceea ce se întâmplă în partidele care doresc să ia puterea. PSD-ul nu vrea altceva decât să gestioneze câteva luni ţara pentru ca apoi să declanşeze alegeri anticipate din care să iasă învingători, în momentul de faţă aflându-se pe cai mari. PNL-ul este şi el în creştere dar nu atât cât se spune că ar fi, amorul cu PSD-ul nefiind pe placul nucleului dur al electoratului liberal. Rămâne să vedem ce poate ieşi dacă va trece moţiunea, dar eu cred că niciunul dintre aceste partide înconjurate de structuri mafiote nu poate să aducă ceva bun pentru noi cei mulţi. Cineva spunea că niciun guvern care ar veni nu ar putea fi mai rău decât cel în exerciţiu, dar eu spun că suntem naivi, ar putea fi, şi încă mult mai rău.

Ieri am terminat o poezie venită din frustrările şi dezgustul acumulate în ultima vreme, şi o s-o ataşez astăzi, cu voia dumneavoastră. Chiar dacă nu vor fi mulţi interesaţi s-o citească, eu încerc să-mi duc misiunea despre care vă spuneam că am învaţat, până la capăt. Sunt mulţumit şi onorat chiar şi dacă numai un om citeşte ceea ce scriu, asta însemnând pentru mine că cineva are nevoie de o vorbă frumoasă aşternută pe suflet. Mulţumesc sincer pentru vizite.

Doamne ajută !

Alba – neagra cu voturi

Asta are, asta n-are. Care-i aia pierzatoare?

Vot de cascadorii rasului la Parlament, ieri. Porniti sa dea aviz negativ tuturor proiectelor de Lege supuse la vot ieri, parlamentarii coalitiei de guvernamant au dat-o cu mucii-n fasole votand spre aprobare amendamentele care prevedeau o reducere a TVA-ului la alimentele de baza la 5%, respectiv o hotarare care spune ca pensiile sub doua mii de lei nu se vor impozita. Daca mai era vreun cetatean in aceasta tara care ramasese atat de naiv incat sa creada ca parlamentarii nostri lucreaza responsabil pentru binele celor multi, acum totul este limpede ca lumina zilei. Votul dat fara cunostinta de cauza ii sperie teribil pe guvernantii nostri care nu stiu acum pe unde sa mai scoata camasa, justificarile venite dupa gafa monumentala facuta semanand cu o joaca a copiilor care au spart geamul scarii de bloc si acum il asteapta pe tata sa plateasca paguba. Este de remarcat ca in afara faptului ca habar n-au avut ce au votat, parlamentarii puterii mai au de dat si explicatii FMI-ului si presedintelui Basescu, situatia creata neavand cum sa ramana asa decat printr-o minune. Super-tare mascarada asta cu alba-neagra pe legi!

Un proiect de lege menit sa stimuleze initiativa privata a tinerilor din Romania era cat p-aci sa dea o speranta celor care se gandisera sa acceseze sprijinul financiar al guvernului, numai ca dupa ce au aparut si normele metodologice ale proiectului, s-a luat decizia amanarii aprobarii Ordonantei cu pricina, cica din cauza recomandarilor Bancii Mondiale care doreste ca legile sa fie discutate public mai mult decat pana acum. Uite ca era sa greseasca si guvernul si sa scoata o Ordonanta cu adevarat buna, dar s-a razgandit pana la Sfantul Asteapta, ca doar tinerii au timp pana sa implineasca 35 de ani. Tot ce poate fi bun pentru romani mai trebuie sa astepte, acum regulile le face FMI si Banca Mondiala, nicidecum amaratii astia care se joaca de-a legile prin guven sau Parlament.

O veste buna vine de la Parlamentul European care a adoptat ieri o rezolutie anti-saracie, valabila in toate statele membre UE. Conform acestei rezolutii, venitul minim garantat prin legea ce va veni va fi egal cu 60% din venitul mediu lunar al tarii membre UE, asta insemnand o crestere semnificativa a veniturilor celor saraci. Se incearca astfel o protejare a copiilor si tinerilor sub 17 ani dar si a batranilor cu venituri mici, si masura nu poate fi decat un balon de oxigen pentru necajitii din aceasta tara. Sa dea Domnul ca proiectul sa devina lege cat mai repede si sa nu intervina Banca Mondiala cu obiectiuni.

Sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra v-ati plictisit si scarbit de politica zilelor noastre. O sa incerc sa alternez temele articolelor de pe acest blog si de aceea, asa cum v-am obisnuit deja, voi mai scrie si altceva, din afara politicii, ori de cate ori voi avea un subiect care merita tratat. Astazi o sa atasez poezia care a aparut in volumul despre care v-am tot povestit, drept multumire pentru consecventa dumneavoastra in a ma onora cu vizite zilnice. Sper sa va placa si sa comentati, daca simtiti nevoia. Multumesc.

Doamne ajuta !Blestem

“Razboiul valutelor”

Sa spargem yuanul! Deja ne incomodeaza.

Adunarea Generala a membrilor FMI de la Washington a reusit sa adopte o strategie de a NU impiedica un posibil “razboi al valutelor”, din care nu ar avea de castigat nimeni in afara de chiar forul mondial al papusarilor adunati la intanirea amintita. Ingrijorarea vine insa din alta parte, si anume din nevoia de control a mecanismelor economice stapanite de tarile bogate care ar trebui, in opinia maharilor de la FMI, sa fie strict supravegheate spre a oferi Fondului posibilitatea de a interveni la orice ora pentru progresul propriu. Astfel, aflam ca FMI a adoptat un plan de masuri pentru, citez: ” rezolvarea cresterii economice mondiale neuniforme, care sta la baza tensiunilor de pe piata de schimb valutar”, si toate acestea pentru a oferi o mai mare influenta statelor emergente. Cu alte cuvinte, Fondul doreste sa treaca si la controlul statelor puternice, politica acestor state avand pana acum o strategie protectionista vizavi de imprumuturile contractate cu FMI. Trebuie remarcat faptul ca influenta lui Strauss-Kahn se face din ce in ce mai simtita la Paris si nu numai, el fiind primul in sondajele privind viitoarele alegeri prezidentiale din tara sa natala – Franta. Ramane sa vedem ce fel de masuri se vor lua si mai ramane sa vedem si cat ni se va permite sa contam in ecuatia economica a Europei.

Un e-mail primit vineri m-a facut sa am orgoliul oarecum stimulat, este vorba despre un mesaj care ma anunta ca marti, 12 octombrie, va avea loc la cafeneaua “Cafepedia” din Piata Romana o lansare de carte de versuri in care se va regasi si o poezie de-a mea. Vorbim despre o culegere de versuri numita “Antologia vinovatelor placeri” iar poezia mea a fost selectata, alaturi de alte nu stiu cate, sa faca parte din volumul intai a cartii mentionate mai sus. Lansarea va avea loc in cadrul Festivalului Artelor Bucuresti si am primit invitatie pentru a fi prezent acolo. Cu siguranta ca nu ati vazut poezia care se va regasi in volum, nu am postat-o dar o puteti citi in cartea ce va fi lansata. Sunt sigur ca volumul va cuprinde multe poezii frumoase, concursul de selectie a fost strans si a durat mai mult de jumatate de an, trebuie sa merite efortul de a-l cumpara din librarii sau online de la adresa: www.vreaubilet.ro. Avand in vedere ca este prima data cand mi se publica ceva, voi face un efort si voi merge la lansarea de maine, nu de alta dar vreau sa mai apuc si eu un exemplar(ca se vor epuiza, hahaha). Festivalul Artelor este un eveniment important sustinut in cea mai mare masura de public, si cuprinde spectacole, vernisaje, conferinte si lansari de carte platite din incasarile pe bilete.

Dragii mei, nu as vrea sa fiu ipocrit si sa spun ca nu ma bucura acest debut, dar nici nu as dori sa cad in exaltare, ca nu e cazul. Eu imi cunosc valoarea, mi-am cunoscut-o mereu, nu a inceput poezia cu mine si nici nu se va termina cu mine, ea este pentru mine doar un hobby si un mod de a ma detasa de problemele unei vieti cotidiene care de multe ori este nedreapta si foarte greu de suportat. Pentru ca se poarta, voi multumi si eu celor care m-au incurajat sa scriu si sa arat celorlalti ceea ce am scris. Hai ca-mi vine sa rad zdravan de tot! Parca ma si vad pe podium cu trofeul in mana, multumind editorului, mamei, duhovnicului sau partidului. Cum ce trofeu? “Talentul parat al anului”, se-ntelege. Va salut, multumesc ca m-ati suportat si astazi.

Doamne ajuta !

Drum nebun

Drum nebunAsta mi-s.

Astazi o sa va vorbesc despre poezie, dragii mei. Ca poet parat ce sunt, am cautat si eu sa vad ce talente ascunse pot gasi in spatiul virtual oferit de internet si va pot spune cu siguranta ca suntem un popor de oameni talentati. Vorba adevarata ca “romanul s-a nascut poet” confirma o regula nescrisa a ceea ce inseamna arta poetica a unui popor care a gasit rime si cand a fost vesel si cand durerea trupului sau a sufletului i-a rascolit existenta. Cum va spuneam, am gasit versuri frumos mestesugite, am gasit fericire si extaz dar am gasit si durere exprimata in versuri reusite sau nereusite. Bineinteles ca printre talente reale se gasesc si pseudo-poeti care chinuiesc limba romana avand impresia ca inventeaza cuvinte sau ca transmit ganduri geniale prin versuri fara noima sau fara rima. Personal consider ca poezia inseamna rima si de aceea m-a ferit mereu sa scriu poezii in care sa se regaseasca insiruiri de cuvinte fara rima sau fara inteles.

Va marturisesc ca am inceput sa scriu in urma unei constatari, aceea ca la un moment dat nu ma puteam abtine sa gasesc rime pentru cuvintele banale sau profunde pe care le foloseam in conversatii, mintea mea reactionand involuntar in a gasi potrivirea cea mai buna. Mult timp nu am spus nimanui ce se intampla, dar la un moment dat am considerat ca trebuie sa aflu si eu daca are vreun rost nebunia din mintea mea si de aceea am inceput sa astern pe ecranul computerului gandurile in versuri. Ce a iesit sau ce iese inca, nu stiu daca valoreaza ceva, desi va spuneam ca la un moment dat cateva poezii de-ale mele se vor regasi intr-un volum. Nu stiu nici daca e bine sa mai scriu, am avut prea putine opinii avizate vizavi de poezia mea dar si daca voi mai scrie, nu voi arata totul, intelegeti de ce. Ori poate nu. Multora dintre adversarii mei li s-ar putea parea ca aratandu-mi slabiciunile exprimate in versuri, pot deveni vulnerabil, asta in cazul in care inteleg ceva din ele. Eu le transmit ca prefer sa o fac fara a-mi fi teama de ridicol sau de speculatii rauvoitoare, si le mai transmit ca pentru poezie trebuie sa simti si sa gandesti.

Am asteptat cu interes sa citesc comentariile dumneavoastra despre poeziile atasate in timp pe acest blog dar ele nu au venit decat sporadic. Nu m-am descurajat pentru ca am inteles ca cei care au dorit sa comenteze au fost nevoiti sa-si arate adresa de e-mail si au renuntat. Nu m-ar fi deranjat sa vad comentarii fie si rautacioase, eu nu traiesc din poezie si nici nu mi-am propus s-o fac. In schimb, m-ar fi bucurat si m-ar bucura sa aflu daca va plac versurile mele si daca mai doriti sa le vedeti, vizitele numeroase inregistrate pe acest blog dandu-mi de inteles ca nu gresesc daca mai atasez din cand in cand cate o poezie. Oricum, stiu ca multi dintre dumneavoastra au cochetat macar o data in viata cu poezia sau cu beletristica si mai stiu sigur ca talent exista in fiecare om. Nu va fie teama sa-l aratati, el este un dar al Domnului pentru oameni si poate aduce bucurie celor din jur. Eu o sa arat si astazi o frantura de traire desenata in versuri, asta pentru a va demonstra ca nu ma tem, fie si daca nu este inteleasa de toti. Multumesc ca m-ati suportat, weekend placut.

Doamne ajuta !

Sfantul invingator al Securitatii

“In razboiul vazut se lupta ostasii pentru imparat, iar in cel nevazut se lupta imparatul pentru ostasi”. (Arsenie Boca)

29 septembrie 1910. In comuna Vata de Sus judetul Hunedoara se nastea intr-o familie de oameni simpli Boca Zian Valeriu, cel care avea sa devina simbolul credintei ortodoxe al unei perioade negre a istoriei romanilor. Cunoscut ca Parintele Arsenie, nume primit in 1939 odata cu intrarea in monahism, sfantul necanonizat inca, urmeaza primele trei clase in localitatea natala, sub indrumarea invatatorului Vasile Cruciu, iar clasa a patra cu Pavel Lugar. Ramas orfan de tata, caruia ii fusese incredintat in urma divortului acestuia de Cristina, sotia sa, Zian Boca urmeaza cursurile liceului “Avram Iancu” din Brad intre anii 1928 si 1929 luandu-si bacalaureatul la Deva in 1929, in perioada 1929-1933 urmand cursurile Academiei Teologice din Sibiu unde se apropie de profesorul sau Dumitru Staniloae impreuna cu care traduce impresionanta colectie de texte ascetice “Filocalia”.

O sa incerc in continuare sa sintetizez perioada in care Parintele Arsenie Boca a fost anchetat, arestat, torturat si s-a refugiat in credinta si viata sfanta monahala, fara a avea vreo vina in afara de aceea ca iubea pe Hristos si pe oameni. Prigonit in permanenta de Securitate pentru predicile sale, Parintele Arsenie este arestat pentru prima data in data de 14 mai 1948 sub acuzatia de conducator al unei miscari legionar-religioase. Iata un fragment din nota informativa a agentului care instrumenta dosarul de urmarire: “…S-au dovedit crestini practicanti ai rugaciunilor si a celorlalte obiceiuri bisericesti. Declarau crestinismul ca cea mai superioara doctrina despre lume si viata…” Cunoscut ca nume de obiectiv “Bratu”, Arsenie Boca va fi pe rand arestat si eliberat in 1950, 1951, 1952, 1953 si 1955 fiind renegat la un moment dat chiar si de catre fratii sai intru credinta, in ziua de 9 septembrie 1962 asistand umilit la hirotonia intru Episcop a unui oarecare Visarion Astileanu, in vreme ce el era dezbracat de vesmantul monahal si preotesc si trimis sa lucreze in atelierele Patriarhiei. Printre numeroasele acuzatii aduse parintelui Arsenie se numara si sprijinirea luptatorilor anticomunisti din Muntii Fagarasului in 1948 cand era staretul Manastirii Sambata de Sus, parintele recunoscand ajutorul crestinesc in alimente si obiecte de supravietuire dat acestora. Urmarit operativ in permanenta, Arsenie Boca trece la Domnul in 28 noiembrie 1989 la 79 de ani, victorios si liber in fata unui sistem nemernic si lipsit de Dumnezeu, lasand in urma sa adevarate izvoare de credinta si invatatura crestina.

Anul trecut m-a invrednicit Dumnezeu si am reusit sa ajung si eu la mormantul Parintelui Arsenie de la Manastirea Prislop, dar cu mare greutate. Pe o ploaie cum n-am vazut niciodata, ratacind drumul, am ajuns la Hateg pe intuneric desi era vara si devreme, dar cand am ajuns in curtea manastirii am vazut ceva ce m-a cutremurat. In poienita in care odihneste parintele era un soare orbitor, va jur. Totul era intunecat in jur dar acea poienita era luminata de razele albe ale soarelui iar iarba era de un verde ireal. Nu va mai spun despre ce am simtit cand m-am recules la acel mormant…Cu siguranta cunoasteti macar cateva din minunile savarsite de Parintele Arsenie in timpul vietii sale pamantesti dar eu o sa va mai spun ca inainte de urcarea la ceruri, parintele a cerut meseriasului care i-a sculptat crucea sa scrie pe ea “anul mortii 1989″. La intrebarea acestuia daca nu cumva este gresit sa se treaca anul mortii, parintele a raspuns: “niciun ceas din 1990″. Intelegeti singuri ce este de inteles, cu siguranta. Personal, consider ca nu trebuie sa mai curga multa vreme pana la trecerea Parintelui Arsenie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, motivele fiind cat se poate de evidente. El este un martir al neamului si un sfant intre sfintii ortodocsi, cel putin pentru ardeleni.

Am convingerea ca de acolo de unde este acum, Parintele Arsenie ii ajuta pe credinciosi cel putin la fel cum a facut-o in timpul vietii sale fara pata. Asa cum le spunea maicutelor de la Manastirea Prislop: “cat am fost in viata, nu v-am putut ajuta, dar o sa va ajut dupa moarte”, tot asa suntem si noi datori sa cinstim memoria unui duhovnic al sufletului romanesc, a unui sfant fara pereche. In umilul meu mod, atasez si eu o ruga pentru mantuirea pacatelor mele (si pe care il rog pe Parinte sa o transmita), care cu siguranta ca sunt mai multe si mai grave decat realizez cu putina mea minte. Va salut.

P.S. Am aflat ca vesmintele Parintelui Arsenie se afla pentru inca doua zile la biserica din centrul Fagarasului, e bine de stiut pentru cei care doresc sa mearga acolo.

Doamne ajuta !Ruga