Noi nu ne vindem tara.
Am dat cu banul azi dimineata daca sa scriu sau nu despre ziua nefericita a nasterii lui Ion Iliescu, si chiar daca banul pica pe cant si tot as fi scris. Nu puteam rata ocazia sa-i mai urez cateva de dulce, chiar si astazi, de ziua lui. Nu o sa insir date biografice care pot fi gasite cu usurinta, ma voi referi doar la contributia directa a maleficului cu pricina in consolidarea “democratiei” neo-comuniste din anii ’90 ai secolului trecut. Este arhicunoscut faptul ca implicarea lui Iliescu in lovitura de stat din ’89 avea sa dea mari batai de cap istoricilor si jurnalistilor de investigatie interesati de scoaterea la lumina a adevarului acelor evenimente sangeroase. Se stie de asemenea ca de la inceputul celor trei mandate de Presedinte al Romaniei, Iliescu a incercat din toate puterile sale sa instaleze la Bucuresti o putere de tip comunist, cu oameni controlati si “stimulati” de dosare stufoase. Poate ca cei mai tineri dintre noi nu cunosc actiunile intreprinse de Iliescu si ai sai la inceputul anilor ’90, voi incerca sa amintesc cateva dintre ele. Mineriade, ignorarea manifestantilor din Piata Universitatii, sabotarea Aliantei Civice, denigrarea figurilor marcante ale opozitiei, instalarea in aparatul de stat a securistilor si fostilor nomenclaturisti (blestem de care nu am scapat nici in ziua de azi) s.a.m.d.
Va marturisesc ca nu reusesc sa gasesc nimic pozitiv atunci cand ma gandesc la acest nefericit care a ales sa-si justifice actiunile cu scop politic prin sacrificarea unor nevinovati, ii doresc sa faca miscare pe banda funicularului din mina de sare, pana va inchide ochii intr-u Satana. Am o singura satisfactie cand ma gandesc la el, aceea ca in locul nasterii sale primarul este PNTCD, ma refer la Costinel Milescu, colegul nostru din BNC. Macar asa sa mai indulcim amarul anilor pierduti cand Iliescu “democratiza” Romania cu mijloacele sale invatate la scolile de cadre bolsevice de la Moscova.
Va amintiti momentul cheie al confruntarii televizate a candidatilor la presedintie din ’96 ? Ma refer la intrebarea lui Constantinescu, “credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu ?” Raspunsul primit ar fi trebuit sa-i determine pe romani sa-l arunce in uitare pe Iliescu, pentru totdeauna. El a primit in schimb un nou mandat de presedinte, in 2000. Sper ca in cel mai scurt timp sa primeasca mandat de arestare pentru nelegiuirile comise de-alungul anilor in care a decis cine si in ce fel sa moara.
Ii vedeam pe marii politicieni ai PSD cum faceau coada la usa tartorului Iliescu pentru a-l felicita de ziua sa. Ma gandeam atunci ce viata frumoasa trebuie sa fi avut acesta, la putere in comunism, la putere in “democratie”. Ma rog la Dumnezeu ca anii care i-au mai ramas sa-l aduca in constiinta romanilor asa cum merita de fapt, un comunist lipsit de scrupule si manjit cu sangele propriului popor. Numai in acest fel acei martiri fara voie ai istoriei recente se vor putea odihni in pacea Domnului, numai asa Romania va pasi pe un drum al adevarului si al reconcilierii nationale de care se face atata vorbire. La multi ani, tovarase Iliescu ! Precum morcovul !
Doamne ajuta !