Din ceruri să coboare…
Scriam acum un an, în articolul meu premiat de un post de radio din România – “Biruinţa cea dreaptă şi iertarea”, că la fiecare 8 noiembrie a anului îi sărbătorim pe cei doi mari Arhangheli ai bisericii creştine, Mihail şi Gavril, simbolul biruinţei, respectiv al iertării creştineşti. Astăzi o să fac doar o scurtă referire la cea de-a doua virtute, întruchipată de Arhanghelul Gavril, iertarea creştinească, sentimentul eliberator al celor credincioşi întru Hristos Dumnezeul. Mai cunoaştem acest sentiment astăzi? Mai reuşim să iertăm şi altfel decât pentru a demonstra milă ori generozitate? Pentru a primi răspunsuri la aceste întrebări, ar trebui să ne uităm adânc în conştiinţa noastră şi să punem în balanţă răul făcut cu bună ştiinţă ori involuntar, cu răul suferit. Personal, vă mărturisesc că sunt zile când încerc să fac ceea ce spuneam, dar subiectivismul, inevitabil când este vorba despre propria persoană, nu îmi permite să mă descătuşez. Rămân, aşadar, cu păcatul neiertării, fără a fi capabil de a-l arunca dar cu dorinţa persistentă de eliberare. Sunt convins că înţelegeţi despre ce vorbesc şi de aceea vă îndemn să reflectaţi.
Despre politică, puţine astăzi, poate doar că săptămâna aceasta vor fi mai multe bătălii în justiţie. Ce vor aduce ele nou? Nimic, indiferent de rezultatul lor. Cum bine se ştie şi am mai spus-o, nicio instanţă nu poate să facă pace cu de-a sila între ţărănişti. Nu-i aşa domnu’ Ciorbea? Cum a fost când aţi făcut ANCD-ul? Aţi vrut pacea cu propriul partid, cu preşedintele său legal de atunci? E uşor să vii acum şi să vrei să conduci cu de-a sila…Despre Pavelescu ce să mai zic? Un biet rătăcit care nu înţelege că i-a trecut vremea, dacă a avut-o vreodată. Ei bine, uite că astăzi îi iert pe toţi şi le transmit să aibă minte şi să lase partidul acesta să-şi aleagă drumul firesc, democratic. Ştiu că nu o vor face şi de aceea o să-i forţăm noi, dumneavoastră, să o facă. Curând…
Revenind la ziua sfântă de astăzi, le urez şi eu un mare LA MULŢI ANI tuturor celor care işi serbează onomastica, naţional-ţărănişti sau nu, ciorbişti, pavelişti, moieşti, lupişti, ciuhandişti, orăşei sau ce-or mai fi. Nu cred că mai contează cine va câştiga în instanţe ci va conta doar puterea liderului de a duce partidul unde îi este locul. Ce să faci cu un partid care nu are candidaţi capabili de a atinge pragul electoral, măcar? Pot liderii actuali să tragă la aceeaşi căruţă? Vom vedea. Nu spune “nu” până nu eşti sigur. Vă salut! Mulţumesc pentru vizitele numeroase.
Doamne ajută !
