Marea unificare

Era prea frumos să se facă fără intruşi…

Nu mă îndoiesc că aţi aflat despre ceea ce s-a întâmplat sâmbătă, atât la sediul central al PNŢCD cât şi la Palatul Parlamentului. În cazul în care, totuşi, nu aţi aflat, vă informez că Aurelian Pavelescu este fostul preşedinte al PNŢCD, şi rămâne cu rubrica din Curiculum Vitae în care poate să treacă această realizare. Am încercat să mă liniştesc şi să analizez la rece tot ceea ce s-a petrecut sâmbătă, însă n-am reuşit decât să mă enervez de fiecare dată când îmi venea în minte baricadarea penibilă în fostul său birou a lui Pavelescu, asistat din păcate de Victor Ciorbea, cel care a ales să-l apere şi să-l legitimeze măcar ca membru simplu al partidului, pe un individ lipsit de bărbăţie. Anunţul semnării unui aşa-zis acord între Pavelescu şi Ciorbea nu face decât să dea apă la moară celor care cunosc realităţile din partid şi pot înţelege disperarea lui Pavelescu, de unde provine ea şi până unde poate merge. Tentativa de CNC a lui Pavelescu de sâmbătă a fost dejucată de 55 dintre membri de drept, nu a avut cvorumul necesar pentru a lua decizii iar Pavelescu a fost în stare să apeleze la duşmanii săi cei mai huliţi până acum o săptămână, pe care îi îmbrăţişează şi îi asmute acum asupra noastră. Asta spune totul despre acest “om politic”, mare cunoscător al creştin-democraţiei de la PIN, PD, AP sau ce dracu a mai fost. Îi transmit lui Pavelescu să înceteze cu denigrarea mea pe care o face sistematic de o săptămână încoace, chiar dacă încă n-a făcut-o public. Îl asigur că nu ne putem compara din punct de vedere al demnităţii, susţinerii actuale din partid sau chiar a cunoştinţelor despre politică. Eu încă n-am confundat doctrina noastră cu cea a PSD-ului, pentru a anunţa în gura mare că sunt compatibile şi trebuiesc asociate.

Ziua de 5 februarie va consfinţi, sper din toată inima, reunificarea noastră, a ţărăniştilor. Vom merge acolo cu toţii şi ne vom aşeza la masa discuţiilor pentru a termina acestă luptă fratricidă înainte să fie prea târziu. Personal nu mă voi opune nimănui să intre în cărţi pentru a deveni preşedintele tuturor la viitorul Congres, în afară de o persoană şi aţi înţeles care este aceasta. Mare-i Dumnezeu şi ne va da mintea şi puterea de care avem nevoie să readucem partidul acolo unde îi este locul. Nu aş vrea să înţelegeţi că duc un război cu Pavelescu, cu el nu am pentru ce să mă mai lupt, el este istorie, dar aş vrea să înţelegeţi că în maximum trei luni sita va trebui să cearnă şi să rămână doar ceea ce alegeţi dumneavoatră. Cei rămaşi vor avea misiunea de a duce partidul în Parlament şi asta după alegeri locale decisive. Indiferent ce echipă va fi, va trebui să fie sprijinită mult mai intens decât au fost echipele ultimilor ani, cu siguranţă, de către fiecare membru din partid. Avem de reconstruit şi de luptat dar sunt convins că vom reuşi. Mai vorbim şi mâine, dacă am timp.

Doamne ajută !

Bune intenţii dar ascunse scopuri?

Continuare la articolul de ieri…

Voi intra direct în subiect şi vă voi relata anumite momente din activitatea noastră de şapte luni, cu încercarea de a fi cât se poate de obiectiv. Prin octombrie ne-am reunit într-o şedinţă a BNC-ului pentru a lua în discuţie aspecte administrative, şi doar pe alocuri politice, iar în acea întâlnire s-a discutat pentru prima dată despre oportunitatea vânzării unui sediu al partidului, neexploatat conform valorii sale. Era vorba despre sediul istoric al PNŢCD din Bulevardul G. Clemenceau nr. 9, pe care vă mărturisesc sincer că nu l-am văzut niciodată dar despre care am auzit(de la preşedinte) că se află într-o stare deplorabilă şi că nu merită investiţi bani în renovarea lui. Motivele acordului iniţial, dat de către întreg Biroul Naţional de Conducere prezent la acea şedinţă, au fost în principal reprezentate de necesitatea cumpărării actualului sediu central închiriat al partidului(B-dul Carol I nr 2) şi a altor câteva sedii din ţară, conform dreptului de cumpărare din Legea Partidelor politice. La acea oră, am considerat cu toţii că această soluţie este una bună pentru depăşirea impasului financiar în care se afla partidul, perspectiva cumpărării unor sedii judeţene ale partidului fiind de ajuns pentru a da votul nostru. Preţul destul de mic avansat de către Aurelian Pavelescu şi bazat pe o expertiză făcută în anul 2008, ne-a făcut pe toţi să ne întrebăm dacă piaţa bucureşteană îi dă dreptate acestuia şi dacă în condiţiile momentului este bine să forţăm vânzarea. S-a dovedit că preşedintele nu avea dreptate şi că acel imobil valorează cel puţin dublu decât am fost informaţi. Fiecare înţelege ce poate din ceea ce am relatat iar ceea ce am înţeles eu, a fost că trebuie să-mi retrag acordul de vânzare, ceea ce am şi făcut.

Tensiunile pornite în principal de la inactivitatea nostră politică la nivel naţional, de situaţia datoriilor la furnizori a partidului şi coroborate cu episodul Clemenceau, au făcut ca Aurelian Pavelescu să se izoleze fără să ştie de un grup majoritar al BNC-ului, totul culminând cu anunţul convocării Congresului de la data de 29 ianuarie 2011, anunţ făcut chiar de către preşedintele Pavelescu şi validat de către BNC şi CNC ale partidului. Mulţi dintre colegii mei din BNC nu au sesizat un moment cheie al şedinţei în care am anulat dreptul de a vinde sediul istoric, şi anume fraza lui Aurelian în care spunea că votează şi el anularea vânzării pentru că oricum următorul BNC va relua acordul de vânzare. Aceasta este dovada că Aurelian Pavelescu a dorit mai mult ca orice să vândă acel sediu, chiar cu preţul îndepărtării celor incomozi şi înscăunării unor obedienţi. Încercările disperate ale lui Pavelescu de amânare a unui Congres convocat chiar de către el şi la care nu poate prezenta o moţiune susţinută statutar, ameninţările cu instanţele de judecată, calomniile şi acuzaţiile nefondate la adresa colegilor săi din BNC, nu fac decât să demonstreze că nu ne-am înşelat atunci când am luat măsuri pentru revenirea la normalitate.

Am făcut aceste precizări în special pentru colegii mei din organizaţiile partidului, pentru a se cunoaşte adevărul aşa cum este el. Se mai poate adăuga la cele spuse şi modul în care Pavelescu ne informa despre întâlnirile sale politice de prin studiourile de televiziune, restaurante ori de pe trecerile de pietoni, negocierile “la cel mai înalt nivel” nefiind altceva decât simple discuţii, asta în cazul în care ele sunt reale. Din informaţiile mele, niciun lider al celorlalte partide nu a luat în calcul vreo alianţă cu noi şi se poate înţelege lesne de ce. Pentru a încerca să concluzionez, spun că noi, cei zece membri BNC care am refuzat să-l mai sprijinim prin moţiune pe Aurelian Pavelescu (şi după noi toată ţara), vom fi judecaţi de istorie şi vom primi calificative de la ţărăniştii din toată ţara iar atunci se va vedea dacă am fost trădătorii partidului sau, cel mult, uzurpatorii unui preşedinte care nu a înţeles ce înseamnă binele celor mulţi şi datoria de a-i reprezenta. Cu bine.

Doamne ajută !

Dezbinarea ca stare naturală

Hai să dăm mână în gură, ce-i cu patria română?

După manifestările de ieri, prilejuite de Unirea Principatelor Române de la 1859, marii noştri înaintaşi se răsucesc în mormânt din pricina felului în care au ajuns să fie respectaţi ca simbol al marii realizări pecetluite atunci. În stilul românesc fără egal, participanţii la ceremoniile de la Iaşi şi Focşani, au huiduit până şi în timpul intonării imnului naţional, fapt incalificabil din punctul meu de vedere. Este adevărat că protestele se adresau către preşedintele Băsescu şi trepăduşii săi dar nu există scuze atunci când fluierăturile şi huiduielile acoperă acordurile imnului de stat, acest act fiind de neconceput oriunde în lume. În opinia mea, chiar nu contează deloc dacă acei oameni au fost aduşi cu autocarele pentru a protesta sau dacă au făcut-o din nemulţumire reală, mitocănia de a huidui când se cântă imnul nu lasă loc de scuze. În felul acesta reuşim să demonstrăm că simbolurile noastre nu valorează nici cât o ceapă degerată iar copiii noştri vor învăţa ceea ce li se oferă. Dacă mai punem la socoteală şi hăhăielile lui Băsescu din timpul horei unirii, avem tabloul complet al stării reale în care ne-a adus politicul şi manelizarea media, avem imaginea unui popor care îşi alege conducătorii fără a trece prin filmul minţii urmările girului dat. Dar ce ne facem atunci când suntem puşi să alegem între trei-patru candidaţi traşi la indigo? Probabil că alegem exemplarul care se vede mai bine.

Vă spuneam vineri că mă pregătesc de un Congres al partidului care va schimba multe la PNŢCD, şi iată-mă în postura de a explica puţin ce se întâmplă acum cu noi. O să încep cu perioada imediat următoare Congresului din iulie, când la conducerea partidului a venit Aurelian Pavelescu, cel care a fost sprijinit unanim de toate organizaţiile din ţară, la acea vreme. A fost o stare de încredere provenită din personalitatea lui Pavelescu, un om cu calităţi de lider incontestabile dar care se va dovedi lipsit de alte calităţi cel puţin la fel de necesare. Am discutat atunci despre strategii media, despre programe politice şi mai ales despre nevoia de comunicare cu electoratul în condiţiile unui semi-embargou mediatic moştenit încă de la plecarea noastră din Parlament. A urmat apoi o perioadă absolut ştearsă, fără funcţionare instituţională a partidului şi cu lupte interne fără final, în ciuda încercărilor noastre repetate de a intreprinde acţiuni care să ne facă vizibili şi percepuţi corect de către electorat. În afară de câteva apariţii de grup la televiziuni, pe media românească a apărut doar Aurelian, vorbind de cele mai multe ori despre evenimentele zilei, fie că acestea erau legate de legea pensiilor, de arestări sau de microbusul defect al şcolii din Afumaţi. I-am spus de multe ori lui Pavelescu, şi o ştia şi el, că un preşedinte de partid nu poate participa la emisiuni alături de alţi şase invitaţi, şi în care să vorbească maximum cinci minute adunate, despre te miri ce. În fine, voi continua acest subiect şi mâine, dacă am timp, şi vă voi povesti despre felul în care Aurelian Pavelescu s-a autoeliminat, chiar cu riscul de a fi catalogat drept ipocrit. Vă salut.

Doamne ajută !

Centru PICAS la Braşov

Da, aceasta este o reclamă!

Vă spuneam în noiembrie că urmeză să se înfiinţeze patru puncte de informare, consiliere şi asistenţă pentru persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă. Fie că vorbim de şomeri aflaţi în plată sau nu, că vorbim despre persoane care au deja un loc de muncă dar doresc o reconversie profesională, acest proiect se referă strict la piaţa muncii din domeniul construcţiilor iar modul în care se va derula l-am detaliat într-un articol mai vechi, noutatea fiind că Braşovul va avea unul dintre aceste centre. Ieri am fost invitat la conferinţa de lansare a proiectului pentru zona 2 din care vor face parte judeţele Braşov, Alba, Mureş şi Sibiu iar în acest moment se caută locaţia în care va funcţiona centrul, undeva în zona centrală a oraşului. Nu am a vă oferi detalii deosebite în acest moment deoarece lansarea a fost în mare măsură asemănătoare cu cea naţională din noiembrie, poate doar că pentru mediul rural se ia în calcul o colaborare cu autorităţile locale, cele în măsură să ofere informaţii cu privire la persoanele interesate de proiect. Ar mai fi de adăugat că se va lansa un web site al proiectului(Jobber.ro, cred) pe care vor putea fi găsite locurile de muncă disponibile din construcţii, foarte uşor de accesat undeva prin august, iar cei care se vor alătura proiectului şi locuiesc în mediul rural, vor beneficia de acoperirea cheltuielilor de transport pe toată durata procesului de calificare/reconversie. Aşa cum v-am mai spus, este de dorit ca persoanele care vor fi consiliate să aibă o disponibilitate evidentă pentru a se deplasa acolo unde este nevoie de calificarea lor. Ca o informaţie interesantă, mai pot adăuga că urmează să se deschidă un mare şantier în zona Porţile de Fier, unde vor lucra, probabil, cel puţin opt mii de muncitori constructori. Vă voi ţine la curent cu etapele proiectului în a cărui echipă de coordonare voi lucra şi eu.

Pentru a trece în alt registru, spun că în timp ce Franţa, Germania şi Finlanda se coalizează în opoziţia lor contra România pe chestiunea Schengen, preşedintele Băsescu strigă cu glas stins, cerând respectarea tratatelor UE şi dorind nediscriminare. Se pare că promisiunea făcută în taină de către fostul ministru al Internelor, Vasile Blaga, începe să prindă contur, el spunând că plecarea sa va costa România neaderarea la spaţiul Schengen iar securizarea frontierelor nu va fi făcută după placul marilor puteri europene. Este greu de crezut că se va schimba ceva până în martie în optica celor care astăzi se opun ca România să facă parte din cercul select al ţărilor Schengen, şi de aceea demersurile diplomaţiei româneşti ajung să fie patetice (vezi cazul marelui fâs Bakonschi). Eu cred că mai bine ne-am vedea de relansarea economiei şi de combaterea criminalităţii transfrontaliere iar abia apoi să ridicăm pretenţii, căci în ritmul acesta, vom fi primiţi în Schengen prin 2085.

Uite că astăzi este iarăşi vineri şi a mai trecut o săptămână agitată. Mă pregătesc asiduu pentru un Congres al partidului care va schimba multe în viaţa viitoare a celor care ne îndrăgesc şi ne susţin. Cel puţin asta cred acum iar dacă se va dovedi că nu am dreptate, nu îmi rămâne decât să las locul altora mai capabili. O să vă ţin la curent şi cu asta, măcar să mai trăim şi să fim sănătoşi. Un sfârşit de săptămână frumos, vă doresc.

Doamne ajută !

Arieratele – nodul gordian

Cu o mână dăm, cu două luăm.

Androidul Franks de la FMI a declarat la Viena, în cadrul conferinţei Euromoney, că România trebuie să-şi rezolve problema arieratelor companiilor de stat, situaţia actuală a datoriilor fiind una dintre frânele creşterii economice. El mai spune că societăţile comerciale neplătite sunt la rândul lor datoare către bănci iar acest motiv stă în calea progresului prin creditare şi constituie un blocaj la nivelul economiei româneşti. Cu siguranţă că este adevărat ceea ce susţine Franks şi că firmele de stat trebuie să-şi plătească datoriile, însă ce ne facem cu acele societăţi de stat care nu fac altceva decât să acumuleze datorii pe care le plătim cu toţii din banii împrumutaţi de la FMI ori Banca Mondială, în loc să investim în domenii care sunt profitabile? Vom plăti la nesfârşit arierate acumulate din lipsă de viziune managerială sau din necompetitivitate? În ceea ce priveşte primăriile, acolo situaţia este poate şi mai gravă, unele lucrări de infrastructură nefiind finalizate din cauza datoriilor către furnizori sau constructori. Este oare corect ca o comunitate să nu poată beneficia de utilităţi sau servicii plătite din bani împrumutaţi şi care trebuiesc returnaţi întreit? Nu este, dar aici ne-a adus lipsa de viziune a celor care au condus timp de două decenii.

Chiar dacă am reuşit să urmăresc doar o mică parte din discursul de ieri al preşedintelui Băsescu, atât cât am văzut mi-a fost suficient cât să remarc paranoia accentuată a acestuia, boală ce se manifestă cu precădere atunci când critică orice şi pe oricine are altă opinie decât domnia-sa. În opinia acestuia, orice om îşi exprimă nemulţumirea faţă de politicile habarniste ale guvernului, este doar un alt “îndurerat al patriei” şi nu înţelege mersul real al treburilor ţării. Mai completează că viziunea actuală nu poate fi legată decât de finanţarea partenerilor impuşi de către domnia-sa, alte direcţii fiind total nerealiste. Din păcate, nimeni nu a reuşit să-l întrebe pe domnul preşedinte ce l-a împiedicat să fie la fel de obedient şi radical atunci când şi-a exercitat primul mandat şi când ar fi putut să contureze un plan naţional de investiţii pe direcţii de dezvoltare care ne-ar fi scutit acum de multe neplăceri. Alta este realitatea, domnule preşedinte, aceasta este că oamenilor de lângă dumneavostră le lipseşte capacitatea de a gândi pe termen lung, ei mulţumindu-se să aprobe orice inepţie venită de la un nivel superior lor. Cât despre reforma statului ori a clasei politice, ea nu poate fi făcută decât eliminând prin constrângere sau izolare orice element canceros, lucru imposibil în cadrul partidului dumneavoastră împânzit de parveniţi miliardari.

În urma vizionării filmului “The social network”, aseară, am avut o tentativă de a-mi face un cont pe reţeaua numărul unu a momentului – Facebook, dar am abandonat ideea înainte de a o pune în practică. Ce m-a determinat să abandonez nu vă pot spune cu certitudine însă unul dintre motive a fost teama de a nu deveni dependent de comunicarea online. Trăiesc într-o lume cât se poate de reală iar ceea ce se oferă în acel spaţiu virtual este la concurenţă ascunsă, dar de asemenea directă, cu dorinţa mea de a mă vedea pe viu cu prietenii şi cunoscuţii mei. În acest moment prefer să mă limitez la e-mail sau telefon celular şi îmi cer scuze dacă aseară am inoportunat pe cineva cu încercarea mea de a-mi face şi prieteni virtuali. O să vedem pe viitor dacă tentaţia mă va face să mă răzgândesc, dar acum rămâne aşa cum am stabilit. Cu bine!

Doamne ajută !

PNL-ul roşu

Înfrăţire până la contopire.

Se îngroaşă gluma! Pe agenţiile de presă, putem afla în această dimineaţă despre declaraţia făcută în cadrul partidului de către Crin Antonescu, referitor la promisiunile şefilor PSD de a participa la viitoarele alegeri pe liste comune, la paritate cu alianţa împotriva naturii nou înfiinţată. Fără a lua în calcul vreo susţinere sau opoziţie a Congresului partidului, liderul PNL nu uită să atragă atenţia colegilor săi să se abţină de la declaraţii care ar putea irita baronii locali ai PSD-ului, aceia care controlează momentan anumite localităţi ori judeţe şi care nu văd cu ochi buni o ciuntire a ciolanului propriu. Aşadar, ne putem aştepta ca de acum încolo să asistăm la tensiuni provenite din împărţirea pielii ursului din pădure, cel mai puţin poftiţi la vânătoare fiind cei de la PC, un soi de şacali ce se înfruptă din prada vânată. Anunţul modificării legilor electorale va aduce şi el noutăţi în ceea ce priveşte paritatea distribuirii candidaturilor pe colegii şi circumscripţii iar marele beneficiar, în opinia mea, va fi PC-ul, cel care singur nu ar fi obţinut nici 2% din sufragii. Deşi socoteala lui Crin pare corectă pentru cei din partidul său, îi prevăd acestuia mari frământări venite din nemulţumirile electoratului fidel PNL-ului, cel care nu admite o apropiere până la confundare cu PSD-ul. Despre Felix şi ai săi, nu mai este nimic de spus.

Un alt subiect important al zilei este constituit de epurarea de la Jandarmerie, unde primii doi oameni au fost îndepărtaţi din motive de urmărire penală. Cum deja se ştie şi am convenit ieri, România este ţara paradoxurilor şi de aceea motivele serioase care ar putea sta la baza unei urmăriri penale nu sunt scoase la iveală dar, în schimb, ne minunăm cu toţii de marile infracţiuni făcute când se deblochează posturi pentru a se face angajări. Nimic despre implicarea generalilor în trafic ilegal, nimic despre reţele mafiote sau alte infracţiuni grave. La noi se arestează oameni pentru fluierat în biserică ori pentru scos limba la fereastră. În cazul lui Olimpiodor Antonescu (nume interesant), acuzaţia este aceea a neglijenţei în serviciu iar în cazul adjunctului său, generalul Rugină, se bănuieşte un fals intelectual şi un abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, altele decât şefii de partid. Nu iau apărarea nimănui dar nu pot să nu remarc făţărnicia celor care numesc şi demit după bunul plac, aceia care dacă s-ar demasca, ar umple închisorile de drept comun.

Vă spuneam ieri că ultima descoperire a astrologilor face ca zodiacul să fie dat peste cap de apariţia unei noi zodii. Se pare că această zodie începe la data de 29 noiembrie şi se sfârşeşte la 28 decembrie, bulversând astfel tot ceea ce credeam (unii) despre ce ne este scris în stele. Personal mă declar liniştit de trecerea de la Rac la Gemeni deoarece ambele zodii pot caracteriza orice om născut în decembrie, de exemplu. În urmă cu mai mult de un an spuneam că suntem pionieri ai explorării spaţiului extraterestru şi că apariţia unei noi planete va schimba totul în percepţia publică vizavi de zodii şi zodiac. Dacă am avut dreptate sau nu, vom vedea în intervalul următor de timp şi vă mărturisesc sincer că îmi pare rău de aceia care îşi încep ziua cu previziunile astrale personale. V-aţi supărat puţin în cazul în care faceţi parte dintre ei dar sper să vă treacă repede, sunt alte lucruri mai importante pe planeta aceasta. Vă salut, mulţumesc.

Doamne ajută !

Boicot

Pietoni din toate ţările, uniţi-vă!

Aprigele controverse pe tema preţului la carburant i-a determinat pe contestatarii benzinarilor să declanşeze un boicot naţional al staţiilor de alimentare. Principalul vizat al campaniei este OMV-Petrom, considerat principalul vinovat al preţului ridicat la carburanţi şi datorită acestui fapt suntem îndemnaţi să ocolim timp de trei zile aceste staţii dar nu numai pe acestea. Demersul este unul binevenit şi normal dacă luăm în calcul scumpirile repetate din ultimele luni, anormalul din această poveste fiind, aşa cum bine ştim cu toţii, neamestecul guvernului în lămurirea motivelor acestor scumpiri. Este cunoscut faptul că statul nu poate interveni în reglarea pe o piaţă liberă a preţurilor la carburanţi şi este bine că este aşa, dar ce ne facem cu perfidia celor care admit creşteri nejustificate doar din raţionamentul creşterii proporţionale a taxelor colectate şi care sunt de peste 70% din preţul per litru? Cu alte cuvinte, statul este mai mult decât mulţumit când populaţia acceptă să plătească fie şi peste cinci lei per litru, din moment ce încasează taxe mari din vânzări, iar organismele sale de protecţie şi reglementare se fac că plouă când vine vorba de preţurile la produse petroliere. Aceste organisme nu fac decât să amplifice confuzia pornită din creşterea nejustificată a preţurilor şi “anchetează” de câţiva ani fără a avea vreun rezultat, fără a putea spune care sunt motivele pentru care plătim mai mult în fiecare lună pentru combustibil. În aceste condiţii, boicotul început astăzi este justificat pe deplin şi mă solidarizez cu el fără nicio reţinere.

Viaţa politică a ţării continuă să ne uimească, şi aflăm astăzi că într-o comună a patriei au avut loc alegeri pentru funcţia de Primar, câştigate de un reprezentant al PD-L!! Ce se mai poate spune când auzi aşa ceva?? Poate doar că România este o ţară a controverselor în care paradoxul este la rang de regulă, rezultatele electorale consemnate în acest caz întărind afirmaţia mea. După asemenea ştire nu pot să nu mă gândesc la frustrarea continuă la care este supusă gaşca aliată a celor trei siamezi lipiţi în zona buzunarului, frustrare ce se perpetuează încă din seara în care iepuraşul Geoană ţopăia şi îşi striga “victoria”. Ai naibii pedelişti, fac ce fac şi iar câştigă, iar asta ar trebui să dea mult de gândit celor care le pun cruci pe cavou încă de pe-acum. În opinia mea, PD-L-ul rămâne partidul cu cele mai mari şanse de a câştiga localele viitoare, şi spun asta datorită a ceea ce ştiu despre infernala maşină de vot pe care o controlează. Şi dacă punem la socoteală şi sărăcia celor care votează…

Pe final o să vă îndemn şi eu să ocoliţi staţiile de carburanţi timp de trei zile, fie şi numai pentru a vedea dacă astfel se va schimba ceva. Merită să încercăm asemenea metode de fiecare dată când drepturile noastre sunt încălcate sau când comunicarea cu noi este ignorată de către autorităţi. Să vadă şi ei că românul cunoaşte versurile imnului naţional şi că începe să se deştepte. Vă salut şi vă doresc o săptămână bună.

P.S. Fără legătură cu articolul de astăzi, mă gândesc la ce vă spuneam referitor la zodiac şi la necunoaşterea noastră. Iată că se confirmă…

Doamne ajută !

Opoziţia în opoziţie

Opozanţi incomozi sau indivizi frustraţi?

Astăzi o să vă vorbesc despre cei care fac opoziţie în interiorul partidelor politice, despre acei oameni care asigură, sau nu, echilibrul la vârf în structurile de partid. Recenta declaraţie a lui Ludovic Orban, în care cerea convocarea unui Congres Extraordinar al PNL care să valideze o eventuală alianţă politică alături de PSD, m-a determinat să îi acord acestuia un punct în plus la capitolul simţ politic. Actul său este unul curajos în actuala conjunctură de partid, la ultimul Congres al PNL-ului Orban fiind scos pe linie moartă. Cu siguranţă că demersul său este unul izolat momentan, dar de la o scânteie se poate aprinde un incendiu care sa ardă pornirile comunistoide ale lui Antonescu şi să deschidă calea dreptei autentice a partidului său. Din experienţă vă pot spune că uneori cei izolaţi pot stârni interesul masei largi de membri de partid iar organizaţiile judeţene îşi pot schimba optica faţă de o conducere aleasă şi care nu-i mai reprezintă dar, mai există şi reversul medaliei, acela al excluderii definitive din rândurile partidului. Având în vedere şi poziţia sa faţă de alianţa consfinţită cu PC-ul, Orban are la dispoziţie doar două variante, ori va ieşi întărit din disputa aceasta ori va fi mazilit şi mai rău decât este. Oricum, este de admirat curajul său de a spune adevărul şi în afara cercurilor private, de partid.

Un al doilea veşnic opozant de partid este deputatul Daniel Oajdea de la PD-L, un personaj amuzant prin fizionomie şi exprimare orală. El nu ratează niciun prilej pentru a amenda deciziile colegilor săi din conducerea partidului, şi asta nu este neapărat un lucru de condamnat. Ceea ce este deopotrivă amuzant şi sinistru, este faptul că domnul Oajdea se încăpăţânează să rămână într-un partid care nu-l mai reprezintă şi în care a ajuns o paria, prin această atitudine nefăcând altceva decât să devină penibil la fiecare apariţie publică. Uneori este mai vehement chiar decât reprezentanţii opoziţiei iar moderatorii speculează orice scăpare a acestuia, aducând avantaj celorlalţi participanţi la dezbatere. Mă mir că încă nu a fost oprit să mai vorbească în numele PD-L-ului dar inevitabilul se va produce, cred, în curând. În concluzie, domnul Oajdea este un personaj a la Caragiale şi este tolerat în partid tocmai din acest raţionament.

Astăzi este 14 ianuarie şi este ziua de naştere a femeii care mi-a bucurat copilăria, cea care ne-a părăsit timpuriu, în 4 ianuarie 1986, bunica mea. Când îmi amintesc ce drac de copil eram, ce lupte ducea săraca bunica atunci când trebuia să mănânc sau să mă conformez anumitor reguli ale adulţilor care mă exasperau, mă ruşinez şi regret lipsa de discernământ datorată vârstei, de parcă un copil poate avea vreo vină. Era bolnăvicioasă bunica mea, a născut şapte copii pe care i-a crescut frumos şi fără lipsuri materiale importante, şi s-a chinuit de boală până în ultima clipă a vieţii sale de numai 64 de ani. De la ea am învăţat toate rugăciunile creştineşti şi tot de la ea am învăţat că în viaţă trebuie să ierţi. A fost un înger bunica mea, iar acum ne priveşte din cer cu îngăduinţa unui părinte care a crescut şi îndrumat şapte copii şi peste douăzeci de nepoţi dintre care, eu am fost favoritul. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în Raiul Său. Toate cele bune vi le doresc.

Doamne ajută !

De ce cad păsările, Mitică?

“Strigând munţilor şi stâncilor: cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului!” (Apocalipsa Sf Ioan Teologul, Cap 6.16)

Urmăresc stupefiat de vreo două săptămâni cum în diverse colţuri ale planetei se întâmplă fenomene oarecum inexplicabile, şi mă refer la moartea a mii de păsări sau a zeci de tone de peşte. Fataliştii ar putea fi îndreptăţiţi să proclame începutul Apocalipsei, semnele catastrofei finale fiind descrise în diferitele scrieri referitoare la sfârşitul lumii, începând cu “Centuriile” lui Nostradamus şi încheind cu “Apocalipsa” după Ioan. În mod normal, asemenea mici catastrofe naturale pot fi puse pe seama experimentelor nucleare ori a altor feluri de experimente care afectează mediul înconjurător dar, de data aceasta, misterul care înconjoară subiectul este reprezentat de aria extrem de largă a evenimentelor. Cu alte cuvinte, personal nu pot să-mi explic modul în care ar fi putut avea loc experimente într-un timp atât de scurt şi pe cel puţin trei continente, mii de păsări moarte fiind semnalate în SUA, Brazilia, Australia, Italia, România, Suedia etc. Să fie vorba de o ofensivă a “inventatorilor” de virusuri AH1Nx? Dar cu peştii ce-au avut?

În opinia mea, este absolut normal ca îngrijorarea pentru mediul înconjurător să existe la oricine, de aceea mă declar perplex în faţa unor explicaţii oferite de un savant american la fenomenele naturale în cauză. El spunea, nici mai mult nici mai puţin, decât că aceste păsări au murit din cauza unor curenţi de aer rece veniţi de la Polul Sud, iar în cazul SUA ele au murit datorită impactului cu aparate de zbor!! Păi măi nea’ savantule, ce dracu de curenţi de aer rece în Brazilia? Sau o fi prima dată când aceste păsări trec prin curenţi de felul acesta? Explicaţii infantile de la oameni responsabili, asta primim. Având în vedere amploarea fenomenelor petrecute, nu ne rămâne decât să ne întrebăm care este adevărul despre ele, dacă acest adevăr este cunoscut şi dacă va fi făcut public vreodată.

Toată această poveste îmi aminteşte de un banc vechi în care Ceauşescu vorbea ţării despre iminentul sfârşit al lumii şi completa că românii nu vor muri pentru că sunt cu o sută de ani în urmă faţă de restul planetei. Având în vedere că de data aceasta suntem în rând cu lumea civilizată deoarece avem şi noi păsări moarte, putem să ne bucurăm, măcar acum, că nu suntem discriminaţi. Mai în glumă mai în serios, cauzele fenomenelor naturale inexplicabile ar putea fi găsite în poluarea fără precedent a mediului înconjurător, în experimentele ştiinţifice secrete sau pur şi simplu în avertismentele date de Dumnezeu unor oameni care doresc, de multe ori, să-i ia locul.

Despre politică astăzi, nimic. Mă păstrez pentru aprigele dezbateri pe temele zilelor ce vor urma şi o să vă vorbesc, poate, despre un sondaj CCSB în care noua alianţă apare cu vreo 52%(hahahaha). Sunt aşa de penibili ăştia de nu-mi mai vine nici să-mi pierd zece minute cât să scriu despre ei, dar ce nu fac eu pentru a-i faulta? Ne vedem mâine.

Doamne ajută !

Habarnismul doctrinar şi piţiponcii politic

Alianţe stânga-dreapta şi faţă spate.

În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, mă minunez de uşurinţa în vorbire a unor personaje care cu greu pot fi numite politruci, ele nefiind altceva decât nişte habarnişti trimişi îl luptă conform devizei “fă-te că vorbeşti”. De când cu struţo-cămila aceasta ce se vrea alianţă doctrinară pe zona de Centru-Dreapta, în fiecare zi putem asista la dezbateri televizate care ar dori, măcar teoretic, să lămurescă o chestiune care până acum a fost neglijată la general, cea a compatibilităţilor doctrinare dintre partidele româneşti, în special dintre PC şi PNL. Conservatorii, la originea lor mari proprietari de pământuri, au fost fideli la vremea lor conservatorismului clasic european, după modelul englez, caracteristica principală a politicilor acestui partid fiind exclusivismul, legile propuse şi votate de reprezentanţii săi fiind cam toate cu destinaţie precisă. Aşadar, PC poate fi încadrat pe zona de centru-dreapta, asta în cazul în care va renunţa la populismul stângist al PUR, ceea ce era şi este şi acum. Despre PNL ce putem spune, când se vede cu ochiul liber asocierea lui până la contopire cu PSD-ul? Putem spune că în istoria sa, PNL-ul a fost un partid al trădării(vezi momentul 1947) şi a susţinut mereu ideea de dreapta reprezentată de capitalismul haotic al eliminării treptate a protecţiei sociale, un partid al “elitelor” îmbogăţite indiferent prin ce mijloace. Este corect ceea ce a spus Orban despre asocierea zoologică dintre leul hulpav ce se înfruptă fără a vâna, tigrul ucigaş de oameni-PSD şi sconcsul împuţit- PC, aceste trei animale fiind imaginea reală a celor trei partide.

Cultura politică precară a celor trimişi să comenteze evenimentele politice ale zilei se poate observa cu uşurinţă şi atunci când încadrează PSD-ul pe zona de Centru-Stânga, acest partid neavând nicio legătură cu altceva în afară de neocomunismul autentic românesc, social-democraţia secolului 19 fiind departe de ceea ce se întâmplă astăzi cu PSD-ul. De altfel, pesediştii de astăzi sunt cei mai atroce capitalişti, din toate vremurile, cu averi furate de la stat şi cu odrasle şcolite în străinătate, fără nicio idee de Stânga. Chiar ieri îi auzeam pe doi fraţi de sânge, un liberal şi un pesedist, cum spuneau că PNL-ul şi PC-ul sunt singurele partide de dreapta din România iar PSD-ul singurul de Stânga. Adică, cele trei partide înfrăţite sunt singurele care acoperă toată aria politică din România. De data aceasta nu pot spune că sunt frustrat în vreun fel de asemenea afirmaţii, şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu, acela că afirmaţiile vin de la reprezentanţi lipsiţi de orice fel de cultură politică, de la nişte piţiponci politic aciuaţi din “principii” de natură economică în nişte partide continuatoare ale PCR. Îmi pare rău doar de lipsa ocaziei de a-i întreba ce i-a determinat să aleagă partidul din care fac parte şi care sunt principiile doctrinare ale lor. Sunt sigur că aş fi primit nişte răspunsuri…

Iar nu mi-aţi spus dacă v-au plăcut poeziile şi acum sunt într-un impas. Nu ştiu dacă e bine să mai ataşez şi altele sau nu. Dacă mă iau după numărul de vizite, aş spune că nu greşesc când ataşez, dar nu sunt sigur că vizitele primite sunt de apreciere sau pur şi simplu de amuzament. În concluzie, lipsit de inhibiţii cum mă ştiţi, voi ataşa şi astăzi câteva versuri compuse aşa cum am simţit la momentul acela. Este o poezie tristă dar şi o lecţie de viaţă, aşa cum se întâmplă în milioane de cazuri. Vă salut.

Doamne ajută !Dor